Cronica brașoveană - Vasile Copilu-Cheatră

Din burgul cavalerilor de ieri
Cu argintate coifuri şi penaj stufos,
Cu spume şi mătăsuri de muieri
Şi rânduiala-n Sfat tocmai pe dos,
N-a mai rămas decât un colt stingher,
De piatră sură şi de metereze,
Cu case țuguiate-n vis spre cer
Ca cerul să le binecuvânteze.
Azi când sorbim mireasma scorburilor din păduri
Şi degustăm arome proaspete de var
Privești covorul nou al magistralelor şi nu te-nduri
Să nu cobori fântânile-amintirii iar,
De unde spre Brașovul nou tot suie
Alături de Coresi, aplecat pe stihuri,
Sfătosul Anton Pan cu bustul de statuie,
Tot ticluind la sfintele-i nimicuri.
Şi mai răsună-n noi ,,Deșteaptă-te române !",
Marșul ce-i dă brânci inimii spre cer,
Pentru frumusețea zilelor de mine
Desenate-n lupte cu echer sever.
Mai auzim şi astăzi cum mătăsos pășește
Prin burgul lui Barițiu, tânăr Eminescu,
Şi ,,Crai nou" s-aude, aievea românește,
Cu ,,Trei culori" cusute-n gherghef de Porumbescu
Câtă-i de bătrână Tămpa asta sacră,
Încuie-n dânsa cântec lângă cântec,
Pe Iosif şi pe Goga,
Că toată Țara Bârsei e o imensă lacră,
De spațiu mioritic, cum glăsuiește Blaga.

Adăugat de: Christian1951

vezi mai multe poezii de: Vasile Copilu-Cheatră