Închinare - Vasile Copilu-Cheatră

Apropie-te astăzi, copilărie, să mă vezi,
Ca-n vremea când visam o lume mai bună prin livezi,
Când mă luam la trântă cu soarele de brâu
Şi încercam toi mânzii visului să-i priponesc în frâu,
Când prunc, cu donițe pirogravate, prin țară am umblat
Şi zările, Măriuțe zvelte, pe ochi m-au sărutat.
Cu doinele alături cântând în gând apoi,
Din când în când la Horia uitându-mă-napoi,
Visam cum se arată, din spumă, un erou,
Ca din străbune lacre un dor într-un ecou,
Să vină blând la mine, în inimă să stea,
Să-l simt cum strălucește şi frige ca o stea.
Aș vrea să fiu acuma mai tânăr şi mai pur,
Să-i simt brațul pe umăr şi palma de azur,
Să fiu pădure, iarbă, o delniță de flori,
Iar tu, eroul țării, în mine să cobori.

Adăugat de: Christian1951

vezi mai multe poezii de: Vasile Copilu-Cheatră



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.