Țara de piatră - Vasile Copilu-Cheatră

M-am născut în țara de piatră
Şi am crescut cu ciutele-n pădure, simplu, mocănește,
N-am știut ce-i frica de câinii care latră,
Pentru că în țara mea s-a trăit cu inima-n dinți, haiducește.

De la soarele cu care m-am jucat, în brazii făloși,
Am furat căldura şi dragostea de semeni,
Stâncile mi-au împrumutat pumnul lor, să lovesc în ticăloși
Şi să mă simt, ca ele, neclintit între oameni.

Cascadelor şi vâltorilor le-am furat tăria,
Iar tânguirea cetenii am ticluit-o-n vers;
Urcând pe Detunata m-am logodit cu veșnicia,
Simțind că-s os din aluatul acestui univers.

Între Țara de piatră şi mine-i o caldă simbioză,
Pădurea n-ar vibra fără sufletul meu,
Iar eu fără ea n-aș fi cunoscut această viroză
A cântecului care m-a ajutat să visez de astăzi, mereu.

Adăugat de: Christian1951

vezi mai multe poezii de: Vasile Copilu-Cheatră



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.