Furtuna - Vasile Copilu-Cheatră

Orizontul s-a întunecat in încleștarea cea mare,
Împărățiile au sărit ca niște măsele stricate din țâțâni,
O lume nouă rea se contura peste zare
Şi poporul nostru a-început să bea apă moartă din fântâni.
De cânt venit-au comuniștii peste țară
Cu temniți grele și cu foc și pară.
La Alba Iulia, pe Câmpul lui Horia
În cetate, s-a adunat poporul primenindu-şi ia,
Minerii de la Zlatna, plugarii dintre Galde,
Frate lângă frate,
Să înlăture împreună,
Ca pe-o lespede de țintirim, tiranii
Și să alunge-n văi toți bădăranii.
A fost atunci un răsărit de soare
Înfrânt de gloanțe prin ponoare
Peste-aceste plaiuri ca o gură de rai,
Pământul tău de pomină s-o dai.

Şi n-am uitat că ne-a fost dat cândva cuțitul pân-la os
Şi toate câte sunt, sunt ale mele şi-ale tale
Acum cânt țara iar s-a-tors pe dos,
Mama lor de comuniști cu bale.

Mainz

Adăugat de: Christian1951

vezi mai multe poezii de: Vasile Copilu-Cheatră



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.