Fulgeră coasele în soare...
A sunat cornul de vânătoare.
Sub cerul negrăit de curat.
În fiecare Ion vibrează os de împărat.
La un singur semn al lui
Se prăbușesc, ca pozdării, zidurile Ierihomului.
Ard conacele! Boerilor fuse-le
Dat să-şi ia tălpășița și catrafusele.
Celor flămânzi Libertatea şi-arată înc-odată fața
Țăranii o-ntâmpină cu: „Bună dimineața!".
Nici un cântec de pe lume nu-i,
Ca această orgă de preoți ai pământului
Şi suie România în fiecare om,
Cum suie primăvara aurul în pom.
Pe obrazul cerului scrie cu lapte,
Anul Domnului o mie nouăsute șapte.
Să se știe că a venit vremea să asculți,
O dată şi o dată şi de cei mulți,
Iar pentru toate cele câte au mai fost şi s-au șters,
Poetul își cere iertare, că n-a putut să le cuprindă-n vers.
Distribuie: