Invitație la prietenie - Vasile Copilu-Cheatră

Prieteni, ne-am născut sub zodia aceluiași vis,
Toate cântecele pământului ce drage ni-s;
Cu sufletul curcubeu, peste lume, de la răsărit la apus,
Culorile păcii le-am cules şi-n fagurii cuvintelor cu grijă le-am pus.
Că numai noi cunoaștem cheile minunii,
De-a zugrăvi în carte bucuriile luminii.
Calde, inimile noastre cu liră de heruvim,
În cele patru puncte cardinale, bucuroși, le risipim.
Ni-s sufletele știubeie cu razele stamine de stea,
Din care oricine şi oricând e liber să bea.
De-atâtea stele pe umeri şi-n vers,
Le risipim ca nababii printre oameni în mers. Grădinile poeziei vin oamenii să ni le pască,
Dar altele mai frumoase o să înflorească,
Şi niciodată nu vom stoarce tot mustul din cuvinte, Pentru poemele noastre cu soare în veșminte.
Prieteni nu-s pe lume prăpăstii nici mări de noroi,
Să rupă podurile de aur dintre noi.
Pe surzi făcutu-i-am cu inima s-audă
Şi datu-le-am somn celor zdruncinați de trudă.
Din a nemișcării lor închisoare,
Pe ologi făcutu-i-am să salte în picioare.
Azi versul nostru îmbrăcat de nuntă,
Pe vrășmașii luminii cu soarele-i înfruntă
Şi-n cântec nou una ni-e cuvântul,
Ce umple de la un capăt la altul pământul.
E ceasul în care zmerit mă spovedesc,
Cum a făcut-o Horia, în grai românesc.

Adăugat de: Christian1951

vezi mai multe poezii de: Vasile Copilu-Cheatră