Fișe pentru o autobiografie - Vasile Copilu-Cheatră

M-am născut în Munții Apuseni,
Într-un sat uitat de cel de sus,
Cu oameni supți ca niște steni,
De parcă-ar fi fost cuscri cu Isus.

Am crescut cu ciutele-n pădure
Şi cu prigoriile din padini,
Cu gândul muche de săcure
Să-mi scutur sarica de gadini.

N-am visat că mă voi face domn,
Și nici argat la slove să ajung,
Dar n-avusei hodină, nici somn,
De când pornii cu Horia la drum lung.

Strămoșii mei fură solomonari,
Moți ponosiți dar cu privirea de bărbat,
I-au învățat să rabde, hoții de jindari,
Câte nici pe cruce nu ar fi răbdat.

De la ei dedatu-m-am să scriu
Cu sânge-n loc de cridă sau cerneală
Şi-n fiecare vers, atâta știu,
Că nu-mi pun inima zălog de mântuială.

N-am scris de dragul de a scrie,
Şi nice, cum se zice pentru artă,
Am vrut ca Tara Moților să fie,
Un punct mai luminos pe hartă.

Fusesem ponegrit că i-am iubit
Pe moți, prea netăinuit şi zgomotos,
Nu tăgăduiesc, deși eu m-am trudit
S-o fac, ca să le fie de folos.

Da, i-am iubit pe moți înverșunat
Şi i-am cântat de dimineața până seara,
Că-n ei cântam norodul minunat
Şi îmi slăveam și patria și țara.

N-am spus o vorbă aspră, dură,
Vreunui suruman, argat,
D-am suduit, cum mi-a venit la gură,
Toți domnii şi măriesele de orișicare nat.

De la strămoși am învățat,
Să nu cad într-a pohtelor ispită,
Iar de la băieșii mei am cugetat,
Cum să altoiesc în versuri dinamită.

De-aceea-mi este, poate, stihul,
Ca un brad mutat într-o vioară,
Când din tulnice cântându-l,
Nu e putință, să nu doară.

Azi, vreau cerul patriei să-l cânt
Și inima acelor ce-o zidesc,
Că os din osul lor am fost şi sunt,
Plămadă din pământul românesc.

Şi mai zace-n mine o poruncă,
De care-am cam uitat, socot,
Nu vreau ca lui Horia să-i mai fie încă
Rușine că i-am fost nepot.

Adăugat de: Christian1951

vezi mai multe poezii de: Vasile Copilu-Cheatră



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.