Noapte munteană - Vasile Copilu-Cheatră

Stelele scriu ciucuri albi în limpezimi de ape
Şi ciute smălțuite adulmecă mărgăritărel s-adape,
Bobotezele-năsprite li s-au logodit în umezite gene,
Iar frica în urechile ciulite s-a îndătinat ca-n pene.

Sunt eu de mâna cu cerul şi noaptea zugrăvită-n munți,
Calea laptelui văruiește peste Detunata, până la tine fumurite punți,
Luceferii alunecă să nu-i încui în lacăt de poem cum vrei;
De ce râd stelele de mine când ți le-aș vrea-n urechi cercei?

Brădetu-ncopcie colind în zvonul cetinar,
Ciutele își pironiră spaima în iortoane de frunzar,
Roiurile astrale în zori au amuțit mirate că le chem...

Întinde-mi tu o stea s-o cos, nu vorbă, ci floare în poem!

Adăugat de: Christian1951

vezi mai multe poezii de: Vasile Copilu-Cheatră



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.