Iulia - Vasile Copilu-Cheatră

Palide, mâinile tale cu degete privighetori,
Când alunecau pe clape țâșneau din cuvinte flori.

Cerbi fugind pe lunci smălțate cu dureri şi bucurii,
Zâmbind din legende coapte cu ochi ca toamna târzii.

Vechi haiduci cu flinte grele, dealuri de lumină caldă
Obcine şi schituri sacre cu psaltiri ce-n cânt se scaldă.

Chivăre, brazii de munte, verii tăi cât era vară,
Din imperii nevăzute se reîntorc, cu luna iară,

Lângă inimile noastre, ca un vis lângă sălaș,
În Flămânzii tăi cu frasini şi cu sânge de arcaș,

Unde-ai descifrat simbolul mitului arboresean
Şi cu Ștefan sub veșminte mai porți dragostea de neam,

Şi în cântec dor de țară, de legendă şi baladă,
Unde ni-s strămoșii oare, să-i vedem şi să ne vadă?

Adăugat de: Christian1951

vezi mai multe poezii de: Vasile Copilu-Cheatră



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.