Lumini în apuseni - Vasile Copilu-Cheatră

Pe Someșul cald nu era zmeuriș să nu-l știu
Şi vremea după umbra brazilor să o măsor,
Am adăstat din stei în stei, din răzor in răzor,
Să visez, să cânt şi să scriu.

În răutate întârziam până seara tăcut,
Prin pădurile mușcate de șrapnele,
Cu inima năvod pentru tristețile mele
Şi pentru luceferii care au căzut.

În pomii gândului, de multă vreme neculeși,
Așteptam izbăvirea să răsară,
Adulmecând arome coapte de vară,
Nizuiam o pace cu care să fim megieși.

Apoi a prins amintirea ca o plită să ardă
Păscând cu sondorii pe Someș în sus,
Când la Mărișel, ca în păscălie, s-a pus
Temelia întâiului baraj din Apuseni întins ca o coardă.

Acum, prin padine, se joacă mânzii visului cu nostalgia
Şi jălbaşii, de veacuri cenuşe, se vânzolesc în izvoare;
Pe strămoșii noștri o tristețe avană îi roade,
Că n-au trăit să vadă, aevea, cât de frumoasă-i România.

Adăugat de: Christian1951

vezi mai multe poezii de: Vasile Copilu-Cheatră



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.