Cronică - Vasile Copilu-Cheatră

Nero, a dat foc cetății, de la Nord la Sud,
Cum râde pe Rin, îmi pare că-l aud
Împunge văzduhul cu mâna, s-ajită
Şi urlă cum urlă când înjunghi o vită.

Popoarele au căzut ca spicele
Ca să le fericească pe vecie cum zice-le
El, în nebleznica-i chemare
Sacrificându-le pe atâtea şi atâtea altare.

Sub cnutul lui poleit am căzut şi noi,
Iată-ne, în loc de ospăț, la război,
Peste sate au început să fluture drapele cernite,
Noi, nu știm până când vom mai merge înainte.

Oratorii seamănă flori
Și rostesc peste sângele anilor alese cuvinte,
Ei nu știu că văduvele şi orfanii văd în zori
Cât de inutile sunt aceste morminte.

Nero, începe să se teamă de ziua de mâine.
Nerăbdător norodul bate-n porți şi cere pâine,
Amenințările plutesc ca niște corbi în văzduh;
Îndemnul în numele crucii e-o glumă fără duh.

Adăugat de: Christian1951

vezi mai multe poezii de: Vasile Copilu-Cheatră



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.