Manuela Munteanu - creaţii proprii

Se-arată primăvara sus, pe creste,
Pășind peste zăpezi și peste vânt.
Privesc lumina ei și mă avânt
Cu totul în mirabila poveste.

poemul meu știe să aibă
ceva din siajul parfumului

un opium condimentat cu cenușă de visuri

Se suprapune fața unei umbre
Pe-obrazul meu, sculptat de-o mână caldă.
Paloarea ei în liniște mi-l scaldă
Și-n translucidul văl al serii sumbre.

In memoriam, Marin Sorescu (29 februarie 1936 - 8 decembrie 1996)

Mirarea ta de-a fi fântână-n marea
Adâncitură-a lumilor cerești,

Tu, răsfățat al zbuciumării mele,
Neliniște adânc liniștitoare
Și cert alint cu palme-nșelătoare,
Ce-nfiorat mi te-ai lipit de piele!

Toți ne pierdem câteodată busola.

Și-atunci ne nuntim cu neîntâmplările,
rugăm zeii să ne spele fereastra păcatelor,

21 februarie, Ziua internațională a limbii materne

Bade, cneaz peste-al meu trup
Și a gândului nălucă,

Ceața împlinește rugăciunea
aproapelui orb.
Presimte un alb,
presimte culori,

Niciodată el nu a dorit singurătatea.
Era ca un trubadur bântuitor prin amintiri și inimi,
prinț învingător în măreția propriei lupte grotești.
Fiecare act de curaj

Pornește zborul albelor petale,
De parcă s-ar surpa o vară rece,
Înzăpezirea cântă și petrece
În largile saloane vesperale.