Cuvântului...

miercuri, 26 februarie 2025

Tu, răsfățat al zbuciumării mele,
Neliniște adânc liniștitoare
Și cert alint cu palme-nșelătoare,
Ce-nfiorat mi te-ai lipit de piele!

Zburat dintr-un cocon, ești fluturare
A viselor născute între stele...
Adu-mi-le cu sensurile grele
Din lamura luminii orbitoare

Și le-ntrupează-n caldele șiroaie
Ce scurg albastrul bolților senine
În mările cernelii peste foaie!

Doar când tăcerea arde în suspine,
Pe larg hotar al inimii îndoaie
Imensitatea eului din tine.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.