Manuela Munteanu - creaţii proprii

21 februarie, Ziua internațională a limbii materne

Bade, cneaz peste-al meu trup
Și a gândului nălucă,

Ceața împlinește rugăciunea
aproapelui orb.
Presimte un alb,
presimte culori,

Niciodată el nu a dorit singurătatea.
Era ca un trubadur bântuitor prin amintiri și inimi,
prinț învingător în măreția propriei lupte grotești.
Fiecare act de curaj

Pornește zborul albelor petale,
De parcă s-ar surpa o vară rece,
Înzăpezirea cântă și petrece
În largile saloane vesperale.

Dincolo de ușile încifrate ale ochilor,
mă odihnesc.

Halucinant itinerar am străbătut

La-ntretăierea nopții cu lumina,
Vibrează-o stea peste cărări de vis,
Un înger străveziu din paradis
Și-a părăsit, pâș-pâș prin hău, grădina,

O clipă-a poposit la țărmul mării
Și mi-a cuprins singurătatea-n brațe,
Ca fluxul ei privirea să-mi agațe
De zările-mpietrite-ale-nserării.

Ne strigă vara-n porți să ne-ntâlnim.
Mestecenii, cu vântul prin frunzare,
Își mestecă pe sub mustăți chemare,
Ne știu și ei, și noi pe ei îi știm

Motto: "Tu ai un fel de paradis al tău"

Cândva, cu ochii închiși, te văzusem icoană
sau te voisem icoană, nu știu exact.

Prea plină de vară-i fereastra spre tine,
Prea-i zumzăie-a soare și-a zboruri perdeaua,
Prea lung năpădește cu razele steaua,
Când noaptea îi fluieră-n vânturi suspine!