Gabriel cristea - poeziile altor autori

A fost a mea o noapte. Sosi pe-neașteptat
și a fugit ca vântul, ca vântul, dintr-odat'.
Studenta curioasă de-a învăța plăceri
a fost a mea o noapte. N-o mai văzui de ieri.

Există o-ncântare-n pădurile virgine,
Există un extaz pe țărmuri solitare,
Există lumea în care nimenea nu vine
Să intre-n muzica străfundului de mare:

Nu-s numai Alpii înecati ai cugetării
Nu-s numai recile ninsori pe ideal,
Nu-i numai jocul străveziu al fiecărei
Sclipiri filigranate în pocal,

Un strop de mare ce-n blânda lui plutire
scufundă trirema obscură a tristeții;
fărâmă care, explodând, asemeni ceții
îmi umple ochii uitați de fericire.

Sufletul meu are propriul secret... Arvers*


Vei naviga prin viața mea fără să știi

Cârpa legată la ochi e-o bucată de-ntuneric
care înăbușă,
o sclipire neagră izbind tenebrele,
gemetele intime ale minții,

Plouă peste Punta Arenas
și din depărtări
se vede o insulă cu linii cenușii
aidoma unor lame de ras

Lui Pablo Neruda, înconjurat de fantasme

Copacul sanguin irigă zorii,
acolo unde Eva stă să geamă.

Visam cum sălcii se plecară
Peste al apelor obraz.
Era pe-aproape o căscioară
Cu flori tăcute în privaz.

Astăzi inima mi-o simt
ca fiorul blând de stele,
dar pierdută e cărarea
înlăuntrul moale-al ceții.