Gabriel cristea - poeziile altor autori

În afara spațiului și materiei,
Într-o regiune trufașă (fără nuanțe sau culori),
Umplută de un fum orizontal
Ce traversează mlaștinile invizibile,

Grăuntele va fi bărbatul, iar amfora, femeia,
iar ziua ei vor fi ca două chipuri,
precum e brațul stâng și drept,
dar noaptea deveni-vor balaur legendar

Șezând în fața focului ce-mbătrânește
admir profilul ei, nu scot niciun cuvânt.
Privesc cana de lut în care șade vinul
și ale noastre umbre mișcate de văpăi.

Ea fu printre noi ...
de Jorge Teillier

Ea fu printre noi,

Magnetizați de ora ce mai dansează-n prag,
de spațiul ce încă mai germinează-n boabe.
suindu-ne poteca pe pagini, în zigzag,
se-mpiedică cerneala în seama de silabe.

Ai rezonanțe-adînci de catedrală
Sub clinchetul de fragede cling-cling-uri?
Cei doi din tine stau vreodată singuri
Să-și povestească taina ancestrală?

Da, poezia-i sînge. De-i zbor razant, e sînge
Cald gîlgîind din aripi de-albatros.
De-i săgetare-n așchii de roci înalte, plînge
Cu sînge ochiul vulturului, scos.

În California limbajului
Puțini am găsit aurul
Din care-am făurit poeme
Inoxidabile...

Suntem scafandrii adîncului din noi.
Cu tîmplele și ochii sub sticle și oțele,
Uitînd că încă taina se-ascunde-n flori și stele,
Ne cufundăm adesea în vertical convoi…

El coborî o scară neatentă. Lumina, aerul îi inundau nervurile insinuîndu-se în geometria lui de chiparos. Apoi o ușă se deschise. Metalul începuse să țipe. Dar el intră. Imense coridoare de mozaic și sticlă îl pîndeau, adulmecîndu-l. Cu bustul aplecat peste grilaje trecu în șoapte Avertizoarea. Atunci se repeziră vameșii, îi sfîșiară hainele, îi sîngerară fața, îi scotociră valizele imaculate. Se anunțau sosiri spectaculoase și noi plecări. Pe urmă, difuzoarele tăcură. Pe sub tavan, printre științe, vui ceva ca un ocean de lapte, ca amintirea unui sîn. Și el se așeză o clipă să respire, atent să nu-și clintească țeasta plină de grenade.