Grăuntele va fi bărbatul - Efraín Barquero

Grăuntele va fi bărbatul, iar amfora, femeia,
iar ziua ei vor fi ca două chipuri,
precum e brațul stâng și drept,
dar noaptea deveni-vor balaur legendar
cu două capete,
jumate pasăre, cealaltă șarpe:
bărbatul și jumatea lui șezând pe spate.

El va fi arcul tensionat al mării,
întunecatul brâu din câmpuri cu grânețe,
iar ea împrăștiatul păr,
jur-împrejurul moale, fără formă;
Și el va fi precum vântul pe creste,
întotdeauna treaz,
iar ea veșmântul nopții;
asemeni unui hotărât pescar va fi bărbatul,
iar ea, ca cetaceul și ca noaptea;
Precum un marinar sub velă ei fi-vor împreună,
îmbrățișați în mijloc de ocean:
el gol și rătăcit, ea plină
ca o podgorie și-o casă,
el plin de sare, de gust și răsuflare,
ea plină de făină, izvorâtoarea lumii.

Căci el, bărbatul, veni-va cu vestirea,
iar ea, femeia, cu al țărânei fiu,
el va veni cu-al focului cuțit
și ea cu apa vie;
ruptura e bărbatul, avansul, începutul,
femeia-i țesătoarea de fibre, de-armonie
și-n pânza arzătoare ea lucrează,
se parfumează-n tăcerile din fructe,
și-n marea ei seninătate totul reînvie.

Se naște-n ea bărbatul, în țesătura ei:
în fragedă pruncie-i mai mic ca sora sa
și crește din mamă către mamă
până la marea ce-l va maturiza.
Și-n dimineața cumplită a luminii,
întâia lui descoperire e femeia
iar prin pădurea devastată-a vieții,
femeia-i cea care-l susține,
și-n noaptea ce-i rătăcește pe bărbați de-aiurea,
tot ea-i îndrumă să vină către casă.

traducere - g.Cristea


Semilla será el hombre
por Efraín Barquero

Semilla será el hombre, y la mujer, vasija,
y en el día serán como dos caras,
como la mano izquierda y la derecha,
pero en la noche serán la bestia inmemorial
de dos cabezas,
mitad de ave y de serpiente :
el hombre y su mujer a la espalda.

Será él el arco tenso del océano,
el oscuro ceñidor de los trigales,
y ella la esparcida cabellera,
la redondez sin forma ni dureza ;
será él como el viento en la montaña,
despierto siempre,
y ella la nocturna vestidura ;
como el resuelto pescador será el varón
y la hembra como la noche y la ballena ;
como el hombre en la nave serán ambos
reunidos en medio del espacio :
él desnudo y perdido, y ella plena
como una bodega y una casa,
él todo de sal, de sabor y de soplo,
y ella de harina, condensadora del mundo.

Porque el hombre vendrá con el anuncio
y la mujer con el hijo de la tierra,
él vendrá con el cuchillo del fuego
y ella con el agua habitadora ;
ruptura es el hombre, avance, comienzo,
tejedora es la mujer, de fibra y orden,
y en la tela incendiada trabaja,
en la quietud de las frutas se perfuma,
sólo en su gran serenidad todo revive.

Y el hombre en ella nace, en su tejido :
en la infancia es más pequeño que su hermana
y de madre en madre va creciendo
hasta llegar al mar que lo madura.
Y en la mañana terrible de la luz
es la mujer lo que descubre,
y en el bosque arrasado de la tierra
es la mujer quien lo sostiene,
y en la noche que extravía a los hombres
es ella quien lo guía a su casa.

(De volumen ,,La compañera'')

Adăugat de: gabriel cristea

vezi mai multe poezii de: Efraín Barquero