Dar Verbul viu - Nicolae Țațomir

Da, poezia-i sînge. De-i zbor razant, e sînge
Cald gîlgîind din aripi de-albatros.
De-i săgetare-n așchii de roci înalte, plînge
Cu sînge ochiul vulturului, scos.

Nuntindu-se cu Verbu-n zbor median. e pradă
Acestei pîcle și acestui vînt;
Ferindu-se de gloduri și piscuri de zăpadă
Nici umbră nu aruncă pe pămînt.

Dar Verbul viu se smulge din zborul lin, asemeni
Unui condor cu ciocul de oțel,
Miresei efemere izbindu-i țeasta-n cremeni,
Zenit să fie și nadir tot el.

Adăugat de: gabriel cristea

vezi mai multe poezii de: Nicolae Țațomir



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.