Gabriel cristea - poeziile altor autori

Crezui, de mic copil, privind pârâul,
în imposibilul învăluit de vaste seri obscure,
de umblători ce folosesc și fier și piatră,
și-nvâltoarea norilor ciudată,

* * *
Cunosc prea bine taina acestui trup de humă,
Şi-a sufletului taină de-asemenea o ştiu,
De-aceea Moartea n-are puteri să mă-ngrozească,

Nimic nu e mai frumos decât dansul unei păduri de bambus în adierea vântului. Nicio coregrafie umană nu are aritmia unei ramuri ce se desenează pe cer.
Ajung să mă întreb uneori dacă formele superioare ale emoției estetice nu se vor constitui pur și simplu într-o înțelegere supremă a ceea ce au creat.
Într-o zi, oamenii vor descoperi un alfabet în ochii calcedoniilor*, în catifelele maronii ale moliei, iar apoi se va ști cu uimire că fiecare melc pătat a fost, dintotdeauna, un poem.

Astăzi mă simt un arbore-ncărcat de ploaie
de Eli Galindo

Astăzi mă simt zăcând sub o imensă beznă

Potiru-mi ridic,
încrustat cu-animale-aurite,
și mă las dus de vin pân-aproape de stele.

Ca scrumul din țaharca zilei, fumată
Până-n gingiile de carmin ale amurgului,
Se scutură stele pe valuri.
În stoluri, pe jariști umbrele zboară.

Urcai treptele de marmură neagră în căutarea săgeții mele trasă la-ntâmplare. Și-o găsii împlântată-n poarta de cedru, împodobită cu motive simetrice.
Obișnuiam să trag c-un arc de-argint, ca cel din brațul lui Apollo, pentru a-mi iscodi norocul. Eram pe punctul de-a ieși în larg pe-o corabie cu vele pătrate, deși mă-ncredeam doar în cele cu pânză triunghiulară. Crescusem satisfacându-mi nestatorniciile și capriciile.
O femeie apăru din umbră și luând-o hotărât înainte smulse săgeata tremurândă, apoi mi-o întinse fără să spună-un cuvânt. Prezența ei mă împiedicase să-mi ating ținta. O recunoscui ca fiind una dintre dușmanii lui Orfeu.
Rămăsei fermecat de-acea copleșitoare femeie, îmbrăcată în pielea unei pantere.

VII

Răpește-mă pe-adînci, mirate mări,
În care dorm păduri de madrepore*,

Adu-ţi aminte de viaţă,
de parcul cu roşii troiene.
Se începea ca un murmur,
cu joc, cu semne.

Ca și cocoșul de munte pe care-l lovi
De moarte un plumb sub aripă,
Cîntăm, cîntăm încă o clipă,
Privind revărsatul de zi.