Gabriel cristea - poeziile altor autori

Stejar bătân, sub umbra-ți ne’ntinată
aș vrea să cercetez izvorul vieții mele
și din nămolul umbrelor să scot
smaraldul poeziei.

Lîngă veranda dinspre miazăzi
un tînăr pin cu iz vrăjit mă-mbată.
Puternic îi e trunchiul și involt,
iar cetina mlădie și bogată.

Pavilionul verde,
Înalt, de porţelan,

Lucea superb, departe,

Iarăși mă dor
ciolanele bătrîne.
Cît de cărunt
și cît de jalnic sînt!

E timpul înfloririi,
virginal,
din vise
mă deșteaptă ciripitul.

Zurgălăii iernii, iată-i iarăși sună,
Neaua-și joacă iarăși dansul foșnitor,
Iarăși vin în sănii pe polei de lună
Nopțile de iarnă limpezi ca un dor.

Pe strat de flori am pus ulciorul
înmiresmat și plin.
Ci singur în tăcerea nopții
să mă desfăt cu vin?

Stele'n Marea de Sargasse
putrezesc și cad pe case.
Oamenii pe străzi, scafandri,
iau pe buze flori de leandri.

De pe fundul inimii,
ca pe o plantă în somnul negru și gras,
te cresc din imaginație:
vegetație cu dinții galbeni de castor.

Femeia din Cetatea Albă
avea ochi negri, să înfrunte
zuluful ce-i cădea pe frunte
ca roiul de furnici pe-o nalbă.