Gabriel cristea - poeziile altor autori

I

Se opreau mașini închise
pe un țărm cu stuf ciulit,

Văd din nalte balustrade,
către munte, munte, munte,
umbre-ntinse de catâri
încărcați cu răsărite.

I

Un fecior frumos, de trestii,
umeri largi, mijloc subțire,

Piatra-i o frunte în care visele se unesc
fără ape unduinde sau chiparoși înghețați;
Piatra-i o spinare pentru curgerea timpului
cu arbori de lacrimi, cu irizații și planete.

Eu astăzi bat la ușa ta,
la fiecare, rând pe rând;
E clar că nu mă poți vedea,
căci morții vin decât în gând.

Ape curgeau,
nălucind sălcii-n oglindă.
Și plete în apă stăteau să-și întindă.
Lovind cu săbii de foc plângătoare,

Te caută-n gură dac-ai spus: te iubesc.
Îți caută-n inimă,
sunt timpuri ciudate, prietene.
Iubirea le dă lovituri de bici

La noapte
un vis ciudat
va deschide accesul la cuvinte.
Vântul va avea ceva de spus.

Dacă veniți să mă căutați
voi fi dincolo de nimicul pământului.
Dincolo de goliciunea pământului există un loc.
Dincolo de pustiul pământului, venele aerului

În acest întuneric
visez la un miel strălucitor
ce se hrănește din pășunea oboselii mele.