Gabriel cristea - poeziile altor autori

MENHIRE.
SUNT SÂNII TĂI GRANITURI RIDICATE.
Un suflet ce s-a-ntors din lumea dalbă
sălășuiește-n ei: O MOARTE albă

Clopotul bate încet ora cinci
După-amiaza în Kastamonu*,
Și mă gândesc la satul românesc în care m-am născut
Apoi, mă rog pentru cei care m-au adus în Turcia.

Dar aș prefera să fiu orizontală.
Nu sunt un copac cu rădăcina-n pământ,
absorbind minerale și iubire maternă,
ca-n ​​fiecare martie să strălucesc prin frunză,

Lacrimi pentru Ignacio Sánchez Mejías*(1935)

Piatra-i o frunte în care visele se unesc
fără ape unduinde sau chiparoși înghețați;

Mă contopii cu pinul verde,
să văd dacă se distingea
și-ntrezării doar praful
mașinii care-l transporta.

Plopi de argint
se-apleacă spre apă,
pe toate le știu, dar nu vor șopti niciodată.

Peisaj

Câmpul
cu măslini

Doar inima ta fierbinte,
și nimic mai mult.

Paradisul meu, un câmp

Eu rostesc al tău nume
prin nopți-chihlimbare,
când stele coboară
să se-adape din lună

Țiganca franciscană

Liniște de var și mirt.
Nalbe-n ierburile fine.