Gerra Orivera - poeziile altor autori

În cădere părem că stăm ;
în urcare numai, ne pierdem firea
cum bunăoară în primăvară
iarba și-ar pierde dreptul de a fi

Uneori sunt atât de singur
de parcă aș da înapoi
sânilor mamei
laptele supt din ei.

Mirosea a mort de pe altă planetă.
Pe șirile spinărilor de cai
încolțea iarba și o egretă.
Mirosea a mort de pe altă planetă.

Ei aveau o vorbire fixă și trupuri zbătătoare
Ei se prefăceau că există fiecare.

Cuvintele erau fixe, știu, ei erau din ce

Stâlpii porților: „I" de la
Ion
Trunchiurile copacilor: „I" de la
Ion

Pentru că tatăl meu și pentru că mama mea, pentru că sora mea mai mare și pentru că
sora mea mai mică, pentru că diferiți frați ai tatălui meu și pentru că diferite surori

ale mamei mele, pentru că diferiți iubiți ai surorilor mele, închipuiți sau reali,

Fugise iarăși daimonul din mine
și singur m-am fost dus la verii mei de lupi, -

luasem și o oaie subsuoară.

O brățara de gheață, pe brațul prelung
străveziu, al viscolului iute,
aș pune-n serile când el, dansând,
o clipă îmi atinge cu degetele cornute

Alungiților pe verticală
l-ați uitat pe împărat.
El se duse de-a-ncălare pe ovală
harta marelui regat.

Curenții de aer, nevăzut alergând
prin nevăzut,
apăsarea golului asupra golului
Stinghereala de păsări silite să-și