Dansul - Nichita Stănescu

Cum pluteam printre coloane,
în vârtejuri diafane,
trupul tău lipit de pieptu-mi
sufletul mi-l străbătuse. O, te uită,-ntoarce-ți văzul,
ce-mi răni cu geana neagră tâmpla arsă,
mintea dusă în lagunele sărate.
Parcă într-o zi un soare ce-l lovisem cu privirea
își turti rotundul aur și veni atât de-aproape,
că-l răcii cu răsuflarea, cu privirea modelându-l
într-o tânără femeie aromită, visătoare.
O, pe-un pat de nouri negri stă întinsă o femeie.
Trup de aur,
sâni de aur, stă întinsă o femeie.
Nourii plutesc aproape și ea doarme împietrită,
și împing pe boltă norul cu bătaia inimii.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.