Gerra Orivera - poeziile altor autori

Acum auzea următoarele cuvinte cântate cu tristețe:

„Viața e o umbră care zboară
Într-o noapte de întuneric și jale.”

Prin ușa spațioasă și deschisă
a hambarului liniștit de la țară,
O pășune luminată de soare,
cu vite și cai păscând;

Ține-o sus cu severitate! Vezi ce trimite înapoi!
(Cine este? Tu ești?)
În afara costumului frumos - în cenușă și murdărie,
Dinafara unui ochi sclipitor - nici o voce sonoră

Un om trudea pe un drum în flăcări,
Niciodată nu se odihnește.
Odată a văzut un măgar gras și prost
Rânjindu-i dintr-un loc verde.

Un ziar este o colecție de jumătăți de nedreptăți
Care, urlat de băieți de la o milă la alta,
Își răspândește opinia curioasă
La un milion de oameni miloși și batjocoritori,

Călătorul
Văzând calea spre adevăr,
A fost uimit.
Era des acoperită de buruieni.

Și mă iubești
Te iubesc.
Ești, atunci, un laș rece.
Da; beat, iubit,

Un spirit viteaz
Prin spații ale nopții;
Și în timp ce gonea, striga:

Nu plânge, fată, căci războiul e bun.
Pentru că iubitul tău a aruncat mâini sălbatice spre cer
Și calul înspăimântat a alergat singur.

Iată, mormântul unui om rău,
Și lângă el, un spirit aspru.

A venit o servitoare slăbită cu violete,