Gerra Orivera - poeziile altor autori



Distribuie aceste poezii:

  • Telefonul - Robert Frost

    „Când n-am mai putut merge mai departe
    De oboseală, am făcut popas.
    Era atâta liniște în jur,
    Încât lipindu-mi capul de o floare,

  • Praf în ochi - Robert Frost

    Dacă, așa cum spune lumea, niște praf aruncat în ochii mei
    Îmi va feri vorbele de a deveni prea-nțelepte
    Nu-s eu omul care să amâne dovada.
    Zdrobitor să fie, de pe-un acoperiș

  • Pierdere - Robert Frost

    Unde mai auzisem acest vânt până atunci
    Schimbându-se-ntr-un și mai adânc urlet?
    Drept cine mă ia vântul, ținând
    O nărăvașă ușă deschisă?

  • Pășunea - Robert Frost

    Mă duc să curăț izvorul din pășune;
    N-oi zăbovi decât să strâng frunzele cu spa
    (Și poate c-am s-aștept să văd limpezindu-se apa):
    Nu voi lipsi mult. – Haide și tu.

  • Semne - Robert Frost

    Odată, copil, în munții Californiei
    Tăbărâtă pe mine, când eram țânc,
    Un ditai vulturul, o pasăre de groază,
    Mult măsurându-mă, ci nu m-a răpit.

  • Hic et nunc (Aici şi acum) - Robert Frost

    Fericirea este totul,

    Iar acesta este timpul pentru a fi fericit.

  • Ce-au spus cei cincizeci - Robert Frost

    Când eram tânăr profesorii erau nişte bătrâni în strai cernit.
    Pentru formă-am renunţat la foc şi-astfel am înlemnit.
    Am suferit cum suferă metalul fierbinte-n alt tipar turnat.
    Am mers la şcoală, îmbătrânind să-învăţ trecutul înrămat.

  • Deşert - Robert Frost

    N-am teamă de găurile negre dintre stele
    Unde specia umană este absentă
    Am aici la îndemână propriile mele
    Deşerturi care-mi ţin spaima orelor atentă.

  • Barca plină cu flori - Robert Frost

    Sub mâna singurului bărbier din sat
    Pescarul schimbă-o-închipuire c-o altă-închipuire,
    Iar în unghiul în care casa şi hambarul îşi dau cu marea întâlnire
    Şi-a-întocmit port barca lui de pescuit cu fundul lat.

  • Pulbere de aur - Robert Frost

    Praful se-abătea mereu peste-aşezarea noastră
    Ne-ocolea doar când ceaţa mării se lăsa, albastră;
    Iar nouă, copiilor, ni se spunea, la mic şi mare,
    Că era aur în praful auriu sclipind în soare.