Gerra Orivera - poeziile altor autori

Înapoi din toate astea acum e prea mult pentru noi,
Înapoi într-un timp simplificat de pierderea
Detaliilor, arse, dizolvate și rupte
Ca o sculptură de marmură de cimitir în vreme,

Toți strigă: „Vom merge cu tine, o, Vântule!”
Frunzișul îl urmează, frunză și tulpină;
Dar un somn îi apasă pe măsură ce pleacă,
Și sfârșesc prin a le invita pe măsură ce pleacă,

După cum i s-a povestit unui copil
Când încuiam casa noaptea,
Întotdeauna încuiam florile afară
Și le tăiam de lumina ferestrelor.

Când îmi întind mâna astăzi aici,
Nu prind mai mult decât o rază
Pe care să o simt între degetul mare și degete;
Niciun efect de durată nu persistă.

Rămân aici;
Dar nu-i ca și cum
N-ar exista Golful Hudson
Și comerțul cu blănuri,

O grădină de iarnă într-o mlaștină de arini,
Unde iepurii ies acum la soare și se joacă,
Cât mai aproape de un paradis pe cât se poate
Și nu topește zăpada sau pornește un copac adormit.

A lovit șina solidă cu o lovitură plină de ură.
De departe s-a auzit un ticăit de răspuns
Și apoi un alt ticăit. Știa codul:
Ura lui a pornit o locomotivă pe drum.

Din ce pom nu se poate culege smochinul?
Nu se poate culege strugurii din mesteacăn?
Tot ce știi e strugurele sau mesteacănul.
Fiind o fată care culegea din mesteacăn

(Să ne audă vorbind)

Copacul pe care furtuna îl doboară în fața noastră
cu un trosnet de lemn nu este o barieră

Constructor, construind căsuța,
În orice fel poți să-ți faci pe plac;
Dar te rog să-mi faci pe plac în coșul de fum din bucătărie:
Nu-mi construi un coș de fum pe un raft.