Gerra Orivera - poeziile altor autori

Deși prea bine răul mi-l vrei, Audiard, Audiard,
Unde horbotele pe sâni se despart
Ca niște degete de iederă agățându-se de
Crevasele lor, Audiart, Audiart,

Mulți au mers în procesiune,
Nu știau încotro;
Dar, în orice caz, succesul sau calamitatea
Îi însoțeau pe toți în egală măsură.

Într-un loc pustiu,
Am întâlnit un înțelept
Care stătea nemișcat,
Privind un ziar.

La orizont, vârfurile s-au adunat;
Și în timp ce priveam,
Marșul munților a început.
În timp ce mărșăluiau, cântau:

Când un popor ajunge în vârful unui deal,
Atunci Dumnezeu se apleacă spre el,
Scurtează limbile și lungește brațele.
O viziune a morților lor vine la cei slabi.

Explic trecerea argintie a unei nave noaptea,
Măturarea fiecărui val trist pierdut,
Bubuitul tot mai mic al luptei obiectului de oțel,
Micul strigăt al unui om către un alt om,

Sânge - sânge și iarbă smulsă -
Marcase începutul agoniei sale -
Acest vânător singuratic.
Pădurile gri-verzui, impasibile

Tradiție, tu ești pentru copiii sugari,
Tu ești laptele înviorător pentru prunci;
Dacă în tine nu este hrană pentru oameni.
Atunci --

A fost o catedrală măreață.
În cântece solemne,
O procesiune albă
Se îndrepta spre altar.

Exista o țară unde nu trăiau violete.
Un călător a întrebat imediat: „De ce?”
Oamenii i-au spus:
„Odată, violetele acestui loc au vorbit așa: