Gerra Orivera - poeziile altor autori

Vânt aspru, care geme tare
Durere prea tristă pentru a fi cântată;
Vânt sălbatic, când norul mohorât
Învăluie toată noaptea;

Sufletul meu este o barcă fermecată,
Care, precum o lebădă adormită, plutește
Pe valurile argintii ale cântecului tău dulce;
Și al tău stă ca un înger

Vântul a măturat din atmosfera vastă
Fiecare vapor care a ascuns raza apusului,
Și seara palidă își împletește părul strălucitor
În împletituri mai întunecate în jurul ochilor languroși ai Zilei:

Când lampa se sparge,
Lumina din praf zace moartă;
Când norul se împrăștie,
Slava curcubeului se revarsă;

Cât de aspre sunt durerile celui jelit dezolat
Când se apleacă cu o durere liniștită peste sicriul sacru,
În timp ce, chinuit, se întoarce de la râsul batjocoritorului,
Și picură o lacrimă spre amintirea desăvârșirii;

Vai! Nu asta credeam că e viața.
Știam că există crime și oameni răi,
Mizerie și ură; și nici nu speram să trec
Neatins de suferință, prin valea accidentată.

I.
Porțile aurii ale Somnului se deschid
Unde Puterea și Frumusețea se întâlnesc,
Își aprind imaginea precum o stea

Mă trezesc din visele tale
În primul somn dulce al nopții,
Când vânturile respiră încet,
Și stelele strălucesc puternic

Cameleonii se hrănesc cu lumină și aer:
Hrana poeților este iubirea și faima:
Dacă în această lume vastă a grijilor
Poeții ar putea găsi același lucru

Ești palid de oboseală
De a urca la cer și a privi pământul,
Rătăcind fără tovarăș
Printre stelele care au o naștere diferită,