Gerra Orivera - poeziile altor autori

Iubește macii roșii ca sângele ca o grădină în care să se plimbe.
Într-o rochie albă lejeră, ea merge
și un copil nou trage de frânghii în corpul ei.

Mașina-bufniță zăngănește, hărțuită de ecoul
Din clădire și pavajul zdrențuit.
Farul batjocorește ceața,
Și își fixează razele galbene în ploaia rece și lentă;

Când juriul se prezintă pentru a da un verdict
după săptămâni de interogatorii directe și încrucișate,
ciocniri aprinse între avocați și decizii reci ale judecătorului,
Există momente de tăcere profundă

Pentru bucuria de aici, unde soarele strălucește seara
peste buruienile de la râu,
Rugăciunea noastră de mulțumire.

Reflecțiile unui reporter de poliție din Biroul de Identificare

Ai iubit patruzeci de femei, dar ai un singur deget mare.
Ai trăit o sută de vieți secrete, dar urmezi doar

EMILY DICKINSON:

Ne-ai dat bondarul care are suflet,
Călătorul etern printre nalbe,

Bărbatul de la amanet cunoaște foamea,
Și cât de mult a mâncat foamea inima
Celui care vine cu o veche amintire.
Aici sunt verighete și brățări pentru bebeluși,

Cunosc un vânător de pește evreu pe strada Maxwell,
cu o voce ca un vânt de nord care suflă
peste miriștea de porumb în ianuarie.
Leagănă hering în fața potențialilor clienți,

Spălarea mării nu se termină niciodată.
Spălarea mării se repetă, se repetă.

Doar cântece vechi? Asta e tot ce știe marea?

Și eu am o mansardă cu jucării vechi.
Am soldăței de plumb cu brațele rupte sus.
Am un cărucior și roțile au fost duse sus.
Am puști și o tobă, un jucărie și o lanternă magică.