Gerra Orivera - poeziile altor autori

Pentru că merg pe tine,
tu ești acoperit cu urme de picioare,
eu am tălpile tocite.

Când ea surâdea din colțul buzelor ei,
cădeau capete retezate de morți
văzuți de la distanță.
Un nelămurit miros de gutui

Doamne ce-ai vrut să-mi ascunzi
când l-ai făcut pe cal ?
Și cine ai fi vrut să nu știe
și ce anume,

Până și ciuperca gri a creierului
e mult prea materială.

Păr, piele, meninge, alb...

Vezi iarna fumul de la hornuri cum se-nnoadă
cu zborurile vulturului singuratic
și doar o pană de zăpadă
îl taie-n două și îl netezește

Tu nu-nțelegi că cel mai greu e sentimentul?
Tu nu-nțelegi că sentimentul unei pietre
o smulge și o zboară și-o atârnă
și-o plutește?

Stârneam și înnebuneam vulturoaica,
mort de oboseală, cățărat pe pisc,
în loc să găsesc nori, crivățe, stele albastre,
am găsit-o pe vulturoaică stând pe ouă.

Ca o pasăre neagră pe un ou alb
așa stau și îmi este dor de tine
ca o pasăre albă pe un ou negru
așa stau și îmi este dor de tine

Mergeam prin zăpadă înfrigurat
când deodată am auzit-o strigându-mă dinapoia mea:
"Ia-mă cu tine, ia-mă cu tine, ea m-a rugat,
cele două picioare din spate

El arata cu degetul,
dar noi nu stiam ce arata;-
sa ne fi vorbit sa ne fi cantat
am fi stiut poate.