Gerra Orivera - poeziile altor autori

Frigul nu are umbră.
Conturul nu-i permite această evaziune.
Umbra e sentimentul formei.
Frigul nu are sentiment.

Pe masă, două pahare
și două lingurițe paralele.
La masă, doi oameni paraleli,
cu fața spre stradă.

Toți, toți, toți
își părăsesc matricea,
își părăsesc apoi ignoranța și jocurile,
își părăsesc prima iubire,

Mă cuprinde frigul
când oamenii mă lasă să trec printre ei,
când culoarele sunt libere.
Gesticulația mea îi sperie

Dar poate că e
o ultimă apărare, singurătatea,
care, numai ea, se mulează perfect,
unic și nerepetabil, pe fiecare în parte,

Dar poate că e singurătatea eșecului…
Cel ce o obține astfel nu și-a dorit-o,
și nu are nevoie de ea.
E o singurătate agitată, stridentă, anecdotică,

Încărcătura de sublim pe care o posed
mă face uneori imponderabil și sunt
prada ușoară a tuturor obiectelor;
fără nici un efort din partea lor,

Frig. Frig necesar
născând primele reliefuri – munții,
fiii și fecioarele frigului,
frig necesar, îmblânzit apoi

Nu mă mai apăr.
Sunt de acord
cu această statică apă
la sud și la nord.

Ajunsă-aici după-ndelungi combustii,
cu lungi fâșii de flăcări încă-atârnând
de-o parte și de alta a trupului meu blând,
și în timpane cu-un incendiu acustic,