Gerra Orivera - poeziile altor autori

Cred că știu ale cui sunt pădurile acestea.
Casa lui este însă în sat;
Nu mă va vedea oprindu-mă aici
Să-i privesc pădurea umplându-se de zăpadă.

Chiar și omul fericit
zărește ceva
sau un sunet ca un fir de păr îl atinge

Vine toamna, o fecioară frumoasă
În zveltețe și grație,
Cu tulpini de orez în păr
Și crini pe față.

O linie oblică de soare pe pereți maronii terni,
Un cer uitat de un albastru timid.

Către Dumnezeu un imn puternic,

Am stat cugetând într-o lume neagră,
Neștiind încotro să-mi îndrept picioarele.
Și am văzut șirul rapid de oameni
Revărsându-se neîncetat,

Un tânăr în haine strălucitoare
A plecat să se plimbe într-o pădure sumbră.
Acolo a întâlnit un asasin
Îmbrăcat complet în hainele vremurilor de demult;

Odată am văzut munți furioși,
Și stăteau în linie de luptă.
Înaintea lor stătea un omuleț;
Da, nu era mai mare decât degetul meu.

Privește la această zi:
Căci ea este viața, însăși viața vieții.
În scurtul ei curs
Se află toate adevărurile și realitățile existenței tale.

Umbră mistică, aplecată lângă mine,
Cine ești tu?
De unde vii?
Și -- spune-mi -- este frumos

Impactul unui dolar asupra inimii
Zâmbește o lumină roșie caldă,
Măturând din vatră rozalie pe masa albă,
Cu umbrele reci de catifea atârnând