Gerra Orivera - poeziile altor autori

„Adevărul”, a spus un călător,
„Este o stâncă, o fortăreață puternică;
Adesea am fost la ea,
Chiar și la cel mai înalt turn al său,

Când profetul, un om gras și mulțumit de sine,
A ajuns în vârful muntelui,
A strigat: „Vai de cunoștințele mele!
Intenționez să văd ținuturi albe și bune

A plecat omul sincer
Și a vorbit liber vântului --
Când s-a uitat în jur, se afla într-o țară îndepărtată și străină.

Dezlănțuie-mi ghicitoarea.
Crude ca șoimii, orele zboară;
Răniții rareori se întorc acasă să moară;
Valurile puternice văd un braț aruncat sus;

Tu ești iubirea mea
Și tu ești pacea apusului
Când umbrele albastre se liniștesc
Și ierburile și frunzele dorm

Păsări mici ale nopții
Da, au multe de povestit
Stând acolo în rânduri
Clipind spre mine cu ochii lor serioși

„Ce spune marea, scoică mică?
Ce spune marea?
Mult timp fratele nostru a tăcut pentru noi,
Și-a păstrat mesajul pentru nave,

Am stat pe un drum public,
Și, iată, au venit
Mulți vânzători ambulanți ciudați.
Fiecare a făcut gesturi către mine,

Copacii din grădină au plouat cu flori.
Copiii au alergat acolo bucuroși.
Au adunat flori
Fiecare pentru el.

„Povestește fapte curajoase de război.”
Apoi au povestit povești, --
„Au fost poziții aspre
Și alergări amare pentru glorie.”