Gerra Orivera - poeziile altor autori

Marea, din nou marea cu sarea
ți-o făgăduiesc de departe. Nu vii.
Nisipul cu grăunțe plumburii
îmi consolidează nemișcarea.

Subțiri, tăioase, albe plicuri,
întârziate prea adesea,
cu sângele-mi să nu le picur
nici până azi n-am înțeles.

– Sunt masa la care mănâncă
și-și întind unul altuia pâinea și sarea.
– Sunt patul în care dorm
pierzându-și, treptat, depărtarea.

Stau acum și mă uit în oglindă.
Pot întineri și pot îmbătrâni după plac.
Dacă vreau, pot să semăn cu un animal
sau cu o plantă, sau chiar.

A șaptea scrisoare ți-o scriu rezemată de un zid cenușiu.
Îmi amintesc gura ta obligă,
îmbrățișarea cu care mă sugrumai,
tot fastul acelei săli de bal

Îți scriu această a patra scrisoare
într-o odaie de lemn, la o masă de lemn,
lemn pretutindeni, îngrozitor de mult lemn,
și pretutindeni inscripții, cu cerneală,

Dacă ai încerca să arunci în mine
cu luni, cu marți, cu miercuri,
luni, marți și miercuri ar ricoșa
și ar cădea la pământ fără sunet,

Stau pe un acoperiș oblic de tablă verde,
în plin soare; aș putea aluneca,
dar cuiul soarelui mă pironește,
și cerul însuși dispune norii perpendicular pe mine, încât

Aveai o tăcere pe care puteam construi un oraș.
Nu se clintea nimic, zideam în gol,
într-un gol sclipitor de fulgere inspirate.
Odată am construit chiar o planetă,

Visele lor își ieșiră-nainte
încă de-atunci, de când,
țâșnind de către pământ,
pătrunseră-n singurătate;