Gerra Orivera - poeziile altor autori

Până și în vise mi te-ai refuzat
Și mi-ai trimis numai slujnicuțele tale.

Aurie se înălța casa, în portalul te-am văzut
pe tine, minune, tăiată în țesătură subțire, un
semn. Viața a murit în flacăra lămpii, pâlpâitoare,
zvâcnind în uimire.

Vino, ori revărsarea stelară se va duce
Spre răsărit ora declinului vom evita,
Acum! Căci, iată, acul îmi tremură în duh.

E, și nu e, sunt de ajuns de zdravăn
De când ai venit locul acesta levitează în juru-mi,
Manufactura asta țesută din roze de toamnă,
Apoi e o culoare aurie, diferită.

M-aș scufunda cu totul în stranietate:
Tihnele astea s-au grămădit peste mine, mă înăbușă!
Ard, am fierbințeli pentru tot ce-i nou,
Noi prieteni, noi chipuri

Nu, nu! Du-te de la mine. De la ea abia ce am ieșit.
N-o să-mi pătez învelișul cu o strălucire mai pitică.
Căci aerul ce mă-nconjoară are o lumină nouă, ușurică.
Subțiri sunt brațele ei, ci strâns m-au înlănțuit.

Millwinii cei mici merg la baletul rusesc.
Movulli și verzulii sufletul micilor Millwinii
Se vedeau întinzându-se pe locurile de sus
Ca tot atâtea nefolosite șaluri boa.

Îți ții petala ta roză
Până ce timpul rozei e sfârșit,
Gândești că Moartea te va săruta pe tine?
Gândești că Întunecata Casă

„Al timpului potop amar”! A, mult prea bine,
Ci unde-i vechiul prieten ce nu s-a depărtat
Și mâna ți-a strâns când ai dat de glorie?
Îți știu prea bine cercul și poți să-ți spun pe cine

Lucrul ăsta, care are un cod și nu un cord.
A pus cunoașterea unde puteau fi afecțiile.
Și nimic acum
Nu-i disturbă reflecțiile?