Gerra Orivera - poeziile altor autori

Apleacă-te din nou, noapte a stelelor de vară.
Atât de aproape ești, cer al stelelor de vară,
Atât de aproape, încât un om cu brațe lungi poate culege stele,
Culege ce vrea din bolul cerului,

Acum, casa de piatră de pe malul lacului este terminată, iar
muncitorii încep să construiască gardul.
Gardurile sunt făcute din bare de fier cu vârfuri de oțel care
pot înjunghia viața oricui cade pe ele.

Vei veni într-o zi într-un văl de iubire,
Fără lacrimi ca roua, impetuoasă ca ploaia,
Bronzul soarelui va fi pe pielea ta,
Torsul brizei în vorbirea ta murmurată,

Cu gura închisă ai stat cinci mii de ani
și nu ai scos nicio șoaptă.
Procesiuni au trecut, marșuri, punând întrebări la care ai răspuns
cu ochi gri care nu clipeau niciodată,

Printre tunurile roșii
În inimile soldaților
Curgând sânge liber
În lunga, lunga campanie:

Veniți, caricaturiști,
Agățați-vă de o curea cu mine aici
La ora șapte dimineața
Într-un tramvai Halsted.

Lopătarul dago stă lângă șina de cale ferată
Mănâncă un prânz cu pâine și bologna.
Un tren trece în vârtej, iar bărbați și femei la mese
Învăluite cu trandafiri roșii și jonquil galbeni,

Nisipul mării curge roșu
Unde apusul ajunge și tremură.
Nisipul mării curge galben
Unde luna se înclină și unduiește.

Am rugat o prietenă țigancă
Să imite o imagine veche
Și să rostească o înțelepciune veche.
Ea și-a desenat durerea,

Aducere aminte pentru un om mare este aceasta.
Vânzătorii de ziare aruncă monede.
Și pe discul de cupru este chipul bărbatului.
Iubit mort de băieți, ce ceri acum?