Gerra Orivera - poeziile altor autori

Mult am stat întins
Treaz în noaptea aceea
Dorindu-mi ca noaptea aceea
Să numească ora

Cert e un singur lucru: suntem călăreți,
Și – deși nu prea iscusiți – și cârmaci,
Prin tot ce ni se-așterne: uscat și mare,
Ba chiar și prin aerul ce-l străbatem călare.

CEL MAI BUN și mai strălucitor, vino!
Mult mai frumoasă decât această zi frumoasă,
Care, asemenea tu, celor îndurerați,
Vine să-ți ureze o dulce bună-dimineață

Alternanțele capricioase ale ploii,
Când vântul rece — vlăguit, parcă de chinul
Propriei sale grele umezeli — gonește ici și colo
Prin atmosfera cenușie și lipsită de lumină

I.

În peștera pe care buruienile sălbatice o acoperă
Așteaptă-ți iubitul eteric;

Și poți tu să-mi batjocorești agonia, atât de calmă
În strălucire fără nori, Regină a nopții argintii?
Poți voi, floricele, să-ți răspândești balsamul parfumat
Printre pietrele perlate de rouă care strălucesc atât de puternic?

Zâmbetul palid, rece și lunar
Pe care raza meteorică a unei nopți fără stele
Îl revarsă pe o insulă singuratică și înconjurată de mare,
Înainte de răsăritul luminii incontestabile a dimineții,

I

ȘI, asemenea unei doamne muribunde, slabe și palide,
Care se clatină, înfășurată într-un văl subțire,

Un cuvânt este prea des profanat
Ca să-l profanez eu;
Un sentiment prea fals disprețuit
Ca să-l disprețuiești tu;

Ești palid de oboseală
De a urca la Cer și de a privi pământul,
Rătăcind fără tovarăș
Printre stelele care au o naștere diferită,--