Gerra Orivera - poeziile altor autori

MOARTEA:

Căci pumnalul meu este scăldat în sângele celor viteji,
Vin, chiriaș al vieții copleșit de griji, din mormânt,

Bărbați englezi, de ce arați
Pentru lorzii care vă doborâți?
De ce țeseți cu trudă și grijă
Hainele bogate pe care le poartă tiranii voștri?

Suntem ca norii care învăluie luna de la miezul nopții;
Cât de neliniștiți se grăbesc, strălucesc și tremur,
Brăzdând întunericul radiant! - totuși, curând
Noaptea se închide în jurul lor și ei sunt pierduți pentru totdeauna:

O, Lume! O, Viață! O, Timp!
Pe ale cărui ultime trepte urc,
Tremurând la locul unde stătusem înainte;
Când se va întoarce gloria vârstei tale de glorie?

Alătur cuvintele astea pentru patru oameni,
Alții le-ar putea auzi din greșeală,
O, lume, îmi pare rău pentru tine,
Nu-i cunoști pe ăștia patru oameni.

Doamna asta în rochie albă de baie pe care o numește negligé
E, pentru moment, iubita prietenului meu,
Și albele, delicatele picioare ale cățelușului ei alb
Nu-s mai delicate decât ea,

Pantera neagră stă întinsă sub tufa ei de trandafir
Și cerbii tineri vin să-i adulmece coastele:

Evoe, Evoe, Evoe Baccho, O

Ochii limpezi precum cerul,
Chipul de pe bebeluș, circular,
Cu ștaif de la ghetre re până la guler
Nicicând e relaxându-se întru har;

Alba.
Când privighetoarea către perechea sa
Ziua toată și noaptea într-una ar cânta,
Dragostea mea și cu mine ne-am tot desfăta

Eu
Înainte să intru în celulă
A trebuit să-mi dezbrac corpul
Am auzit o voce amenințătoare spunând Ei bine