Gerra Orivera - poeziile altor autori

Lângă vechea pagodă din Moulmein, privind spre mare, spre răsărit,
O fată din Birmania stă și știu că se gândește la mine;
Căci vântul foșnește prin palmieri, iar clopotele templului par să spună:
„Întoarce-te, soldat britanic; întoarce-te la Mandalay!”

Dacă aș fi spânzurată pe cel mai înalt deal,
Mama mea, o, mamă a mea!
Știu a cui iubire m-ar urma în continuare,
Mama mea, o, mamă a mea!

Se spune în legendele străvechi că Adevărul,
Ieșind din fundul puțului său, a privit lumea,
Dar, auzind cum aceasta mințea,
S-a întors îngrozit în singurătatea sa.

Dacă te trezești la miezul nopții și auzi copite de cal,
Nu trage draperia și nu privi spre drumul mare.
Cine nu pune întrebări, nu aude minciuni.
Păzește zidul, draga mea, cât trec Domnii pe-acolo!

Dacă-mi e dat să mor aici jos,
Vă rog frumos, cu tot respectul,
Să duceți tot ce-a fost din mine
La munte – de dragul vremurilor vechi;

Destulă tristețe ne-aduce firea, prin oameni,
Să umplem cu ea al vieții noastre curs;
Și-atunci când știm sigur că suferința ne așteaptă,
De ce ne mai căutăm și altele în plus?

Un cântec de învățătură

Oamenii care au luptat la Minden erau și ei începători pe vremea lor –
La fel și cei ce-au luptat la Waterloo!

A băut ape puternice și vorbirea lui era vulgară;
A cumpărat haine și s-a abținut să plătească;
A învins un tânăr încrezător cu un cal,
Și a câștigat gymkhane într-un mod îndoielnic.

Trandafiri roșii și albi am cules
Spre a-i oferi iubitei, spre-a-i fi pe plac.
Dar niciunul din buchete n-a vrut —
Mi-a cerut trandafiri albaștri să-i aduc.

Nu puteam să sap; nu îndrăzneam să jefuiesc:
De aceea am mințit ca să mulțumesc gloatei.
Acum toate minciunile mele s-au dovedit neadevărate
Și trebuie să-i înfrunt pe oamenii pe care i-am ucis.