Gerra Orivera - poeziile altor autori

Doukhoborii, o, frați, frații mei îndepărtați,
Și Moartea — care nu există — a venit să le spună:
„Veniți! Veți fi înarmați cu săbii, lănci și puști,
Veți purta steaguri, veți purta uniforme,

În epoca viitoare, ca bărbați și femei puternici,
Vom lupta fără stăpâni, departe de orașele moarte;
Asupra noastră, în fiecare zi, Cel Ghilotinat de sus
Va lăsa sânge să plouă pe frunțile noastre mai frumoase.

Îngerii, îngerii din cer
Unul e îmbrăcat ca ofițer
Unul e îmbrăcat ca bucătar astăzi
Și ceilalți cântă

Într-un vis adânc spre palatul lui Rosemonde
Creierul meu desculț se înclină spre seară
Ca un rege gol, zidurile se trezesc
Carne bătută și trandafiri proaspăt tăiați

Tunurile tună în noapte
Ca valurile într-o furtună
Inimi în care se stârnește o oboseală profundă
O oboseală care se repetă la nesfârșit

Din stupii noștri de oțel, să zburăm mai departe —
Albine purtătoare de pradă ce împroșcă ziua cu sânge —
Spre razele dulci ale unei zori care se reînnoiește mereu;
Căci umanitatea izvorăște din această grădină minunată,

Focurile mișcătoare ale taberei
Iluminează forme onirice,
Și reveria, printre încâlceala
Cramelor, se ridică încet.

Sunt, așadar, două în Granada
Plângând pentru singurul tău păcat?
Aici, rodia este aruncată,
Transformându-se într-un ou fertil.

A fost o vreme binecuvântată; eram pe plaje —
În zori, desculți și fără pălărie —
Și rapizi ca limba săgeată a unei broaște,
Dragostea a lovit inimile nebunilor și înțelepților deopotrivă.

Există această navă care mi-a luat înapoi iubitul
Există șase cârnați Zeppelin pe cer și, odată cu noaptea care
se apropie, îl face pe om să se gândească la viermii din care
stelele ar putea renaște într-o zi