Gerra Orivera - poeziile altor autori

Paula sapă și modelează pământul unei salvie,
Vorbărie chineză despre o vară stacojie.

Două petale de floare de măr au căzut în părul Paulei,

Inele de fum gri ca fierul;
fața de oțel a unei femei... privind... privind.
Pâlnii ale unui transatlantic care navighează
printr-o noapte de ceață; revărsând o masă de caramel în vânt;

Am vrut o față de bărbat privind în fălcile și gâtul vieții
Cu ceva mândru pe față, atât de mândru, fără fălci zdrobite,
Niciun ghem nu părăsește fața la sfârșit
Cu altceva decât vechea privire mândră:

Capetele voastre occidentale aruncate aici pe bani,
Voi sunteți cei doi care se estompează împreună,
Parteneri în ceață.

Dați-mi foamea,
O, zei care stați și dați
Lumii poruncile ei.
Dați-mi foamea, durerea și nevoia,

O pasăre cenușie și solitară,
Scufundându-se în întuneric, zburând departe,
Singură în umbre, măreții și tumulte
A nopții și a mării

Sunt un fir de cupru atârnat în aer,
Subțire în fața soarelui Nu creez nici măcar o linie clară de umbră.
Zi și noapte cânt continuu - fredonând și zumzăind:
E dragoste și război și bani; e lupta și

Vise în amurg,
Doar vise care încheie ziua
Și odată cu sfârșitul zilei, întorcându-se
La lucrurile gri, lucrurile întunecate,

Toată ziua în ceață și vânt,
Valurile și-au aruncat crestele bătătoare
Împotriva palisadelor de diamant.
Băiatul meu, a plecat pe mare, de mult,

Am plâns pentru lucruri frumoase știind că niciun lucru frumos nu durează.

Câmpul de albăstrele galbene este o eșarfă la gâtul femeii arămii
arse de soare, mama anului, cea care culege semințe.