Gerra Orivera - poeziile altor autori

Îți ții petala ta roză
Până ce timpul rozei e sfârșit,
Gândești că Moartea te va săruta pe tine?
Gândești că Întunecata Casă

„Al timpului potop amar”! A, mult prea bine,
Ci unde-i vechiul prieten ce nu s-a depărtat
Și mâna ți-a strâns când ai dat de glorie?
Îți știu prea bine cercul și poți să-ți spun pe cine

Lucrul ăsta, care are un cod și nu un cord.
A pus cunoașterea unde puteau fi afecțiile.
Și nimic acum
Nu-i disturbă reflecțiile?

Iată încă una din preavechile noastre iubiri.
Treci și taci, Rullus, întrucât zilei
I-a lipsit un ce după ce doamna asta a trecut;
I-a lipsit un ce. A fost doar marginală.

„Pan e mort. Marele Pan e mort.
Ah! Capu-l plecați, voi fecioare toate,
Și cununi îi împletiți toate.”

Doamne! ce bine făcut-ai pe ea privește la ea,
Ce mândră și mușată e;
Pentru nesfârșitele farmece revărsate peste ea,
Gata-s oamenii toți s-o slujească pe ea.

Ochii doamnei moarte îmi vorbesc
Căci aici a fost dragoste, nu spre a fi înecată.
Iar aici dorință, nu spere a fi ștearsă cu sărutări.
Ochii doamnei moarte, îmi vorbesc.

Omul ăsta știa căile secrete ale dragostei,
Nici un om n-ar putea picta asemenea lucruri de n-ar ști.
Și acum ea e dusă, care a fost Cipriota lui
Și tu ești aici, care ești „Toate Insulele” pentru mine.

Uite, se întorc; ah, uite nedeprinsele
Mișcări, și picioarele nedezmorțite,
Tulburarea din pas și nesigura
Clătinare!

Trei duhuri au venit la mine.
Și m-au tras deoparte.
Acolo unde ramuri de măslin
Zăceau jupuite pe pământ.