Gerra Orivera - poeziile altor autori

Am zis:
Bineînțeles că noi,
adică oamenii,
noi

A fi este o credintă,
un fel coerent de a suporta
cuvîntul si scrierea literei A
Condamnati la moarte prin nastere,

Se liniștiseră copacii și zâmbeau
și surâdeau spre mine,
iar eu știam: în curând
ei or să moară.

Pe cine trebuie să pedepsesc eu prin moartea mea?
Pe ce violet trebuie să-l văduvesc de vânăt?
Bucuria mea de a fi
a cărui ochi lacrimă este?

Cerul scintilând de stele
se adumbrea de un singur cuvânt, –
prin nervul unui singur verb
e timpul doar un animal,

Cu spăimântătoare viteză am trecut prin tunelul oranj,
cu spăimântătoare viteză,
când m-am trezit eram chiar pe câmp,
căzut de pe cal,

primul poem dedicat dorei


Mă uitam absent la nu știu ce.

Se sărutau cu glasurile, poate,
și au pornit mai departe, tot mai departe
dar s-au atins cu spinările către orizonturi,
cu spinările de stelele coborâte

De bună seamă și tu ai zis de mine că eu sunt pion
din pricina regalității mele
că în final în aut eu pot să fiu încoronat
justificând orice palat

Nichita Stănescu însoțit de Aurelian Titu Dumitrescu


Poezia nu este superioara omului,