Gerra Orivera - poeziile altor autori

Mi-e dat acest obraz triunghiular, ciudat,
această căpățână de zahăr, sau această
figură pentru prora vapoarelor-pirat
și părul lung, lunar, pe țeastă.

O ciudată lumină, ca o sudoare,
invadase fața lui
când adaugă decorului un obiect.
Era un fluture de mătase,

Lung asediată de ploaie,
nu mai am cu ce să-mi hrănesc surâsul.
Deschid un robinet:
curge singurătate.

Marea-n plină iarnă trece peste far
împroșcându-i vârful luminos, cu apă;
valul bate-n diguri, vânăt și amar,
ceru-i plin de sloiuri. Vântul mă dezgroapă

Plaja mișcă din mustăți.
Iarba seacă-mi joacă feste.
Bate vântul peste aceste
vesele singurătăți.

Călcam împreună pe maldăre de prune
ca pe-un elastic și vânăt pământ.
Aerul mirosea a horincă și amărăciune.
Așteptam să mă scoți din toamnă, cât mai curând.

A fost o dragoste ca un acord de Bach,
de-o gravitate limpede… Aveam odată
nobilă mișcare-analizată
ca a figurilor, la șah.

Să nu îngăduim slăbiciunilor noastre,
ca unor mâțe lihnite,
să ne vâneze blidele,
să năpârlească-n așternutul nostru,

În glastra de lângă fereastra
clădită în ger,
a izbucnit iarba, gălbuia, albastra,
ca un semnal de alarmă, ca un reper.

Există-ndrăgostiți fericiți
care rămân împreună,
și-al căror sărut proaspăt sună…
Auziți… auziți…