Gerra Orivera - poeziile altor autori

Fulgerele livide sclipeau în nori;
Tunetele ca plumbul bubuiau.
Un credincios își ridică brațul.

Deodată descoperind în ochii prea minunatei
Cocote normade
Ochii prea învățatului asistent de la British Museum.

Ko-jin merge la vest de Ko-kaku-ro,
Florile de fum sunt tulburi deasupra râului.
Pânza lui singuratică pătează cerul depărtat.
Iar acum văd numai râul,

So-Shu visă,
Și visând că era o pasăre, o albină și un fluture,
Nu se hotăra de ce ar trebui să încerce să se simtă altceva,

Treptele cu nestemate sunt deja albite de rouă,
E așa de târziu că roua îmi udă ciorapii de voal,
Și las să cadă perdeaua de cristal
Și privesc luna prin toamna limpede.

Gablonțurile de chihlimbar fals și de turcoază falsă le atrag.
„Ca alea din natură”: gălbenelile astea aglutinate!

Leucis, care se hărăzea unei Mărețe Pasiuni,
Sfârșește cu o râvnă-de-a-servi.

Neagra, nemuritoarea cerneală când privesc
Din imortal stilou cum picură - drum bun!
De ce am sta vreo clipă pentru ce mai gândesc?
Destule sunt în ce la nimereală spun.

Duceți-vă, cântece ale mele, căutați-vă lauda de la cei tineri și de la cei intoleranți,
Mișcați-vă numai printre amanții perfecțiunii.
Căutați mereu să stați în dura lumină sofocleană
Și lăsați-vă rănite de ea cu bucurie.

Câți vor veni după mine cântând cum cânt eu nici unul mai bine;
Spunând inima adevărului lor așa cum i-am învățat eu s-o spună;
Roade ale seminței mele,
O. copiii mei de nenumit.