Gerra Orivera - poeziile altor autori

Călăreți negri au venit din mare.
Se auzea un zgomot de suliță și scut,
Și un zgomot de copită și călcâie,
Strigăte sălbatice și valuri de păr

I

Dumnezeule cel impertinent
Trăsnind pe cer

Odată, știam un cântec frumos,
- E adevărat, crede-mă -
Era numai de păsări,
Și le-am ținut într-un coș;

M-am uitat aici;
M-am uitat acolo;
Nicăieri n-am putut să-mi văd iubirea.
Și -- de data aceasta --

Repede călărea cavalerul
Cu pinteni, fierbinți și urât mirosind,
Fluturând mereu o sabie nerăbdătoare,
„Să-mi salvez doamna!”

Dumnezeu zăcea mort în rai;
Îngerii cântă imnul sfârșitului;
Vânturi purpurii gemeau,
Aripile lor picurând

în rai
Niște fire mici de iarbă
Au stat înaintea lui Dumnezeu.
„Ce ai făcut?”

Iubirea a umblat singură.
Stâncile i-au tăiat picioarele fragede,
Și mărăcinii i-au sfâșiat membrele frumoase.
A venit la ea un tovarăș,

Îmi spui că acesta este Dumnezeu?
Îți spun că aceasta este o listă tipărită,
O lumânare aprinsă și un măgar.

Fiecare mică strălucire era o voce,
O voce de felinar --
În cântece mici de carmin, violet, verde, auriu.
Un cor de culori a venit peste apă;