Gerra Orivera - poeziile altor autori

Când m-am dus să privesc ceea ce fusese de mult ascuns,
O bijuterie ascunsă cu mult timp în urmă într-un loc secret,

Am tremurat, căci am crezut că-i văd focul întunecat și adânc —

Tot ce nu s-a putut spune niciodată,
Tot ce nu s-a putut face niciodată,
Așteaptă-ne în sfârșit
Undeva în spatele soarelui;

Stăteam în lumina electrică stridentă,
Muți și bolnavi în vuietul vârtej
Noi, cei care aveam toată dragostea să spunem
Și o singură secundă să o spunem.

Noapte lirică a toamnei târzii ce zăbovește,
Câmpuri umbroase, fără miresme, dar pline de cântec,
Fără de păsări, doar trilul lipsit de patimă al insectelor,
Neîncetat, insistent.

Ca orzul ce se-apleacă
Pe câmpii joase, lângă mare,
Cântând în vântul aspru
Fără încetare;

Nu mă va durea, când voi fi bătrân,
Un val în goană, unde luna a ars,
Nu mă va mușca precum șerpii de argint;
Anii mă vor face trist și rece,

Primei iubiri i-am dăruit râs,
Celei de-a doua – lacrimi,
Iar celei de-a treia – tăcere,
De-a lungul anilor.

Sturz brun cântând toată ziua
În frunzele de deasupra mea,
Ia, iubitul meu, acest cântec mic,
„Iubește-mă, iubește-mă, iubește-mă!”

Sunt liber de iubire precum o pasăre care zboară spre sud în toamnă,
Rapidă și atentă, fără să cer bucurie de la altul,
Bucuroasă să uit toată pasiunea lui aprilie
Înainte de a fi lipsită de iubire.

Era aprilie când ai venit
La mine pentru prima oară,
Și prima privire în ochii tăi
A fost ca prima privire spre mare.