Gerra Orivera - poeziile altor autori

Mamă, sunt obosit și aș vrea să dorm;
Lasă-mă să mă odihnesc pe pieptul tău bolnav;
Dar promite-mi că vei înceta să plângi,
Căci lacrimile tale cad fierbinți pe obrazul meu.

*

Eram un copil sărac, nimeni nu mă cunoștea,
Dar în inima mea ardea flacăra poetului;

Într-o zi grea, am fugit de fața sumbră a societății și de zarva amețitoare a orașului și mi-am îndreptat pașii obosiți spre aleea spațioasă. Am urmat cursul atrăgător al pârâului și sunetele muzicale ale păsărilor până am ajuns într-un loc singuratic unde ramurile copacilor împiedicau soarele să atingă pământul.

Am stat acolo și a fost amuzant pentru sufletul meu - sufletul meu însetat, care nu văzuse nimic altceva decât mirajul vieții în loc de dulceața ei.

Și un tânăr a spus: „Vorbește-ne despre Prietenie”.

Prietenul tău este nevoile tale satisfăcute.

Și o femeie care ținea un prunc la sân a spus: „Vorbește-ne despre Copii”.

Și el a spus:

Durerea ta este spargerea cochiliei care înconjoară
înțelegerea ta.
Așa cum sâmburele fructului trebuie să se spargă, pentru ca
inima lui să poată sta la soare, așa trebuie și tu să cunoști durerea.

Doi cavaleri au pornit călare în zori
Căutând domnișoare de măritat,
Unul a spus: „Doamna mea trebuie să fie frumoasă,
cu păr auriu pe cap.”

Acum, cât timp buzele mele trăiesc
Cuvintele lor trebuie să rămână nespuse,
Dar sufletul meu își va aminti
Să vorbească când voi fi mort?

Prințesa are amanții ei,
Are o duzină de cavaleri,
Și fiecare poate cânta un madrigal,
Și o poate lăuda cu grație.

Viața are frumusețe de vândut,
Toate lucrurile frumoase și splendide,
Valuri albastre albite pe o stâncă,
Foc înalt care se leagănă și cântă,