Gerra Orivera - poeziile altor autori

DACĂ aș fi o albină și tu ai fi un trandafir,
M-ai lăsa să intru când bate vântul cenușiu?
Ți-ai ține petalele larg depărtate,
M-ai lăsa să intru să-ți găsesc inima,

Doar în somn le văd chipurile,
Copii cu care mă jucam când eram copil;
Louise revine cu părul șaten împletit,
Annie, cu bucle calde și rebele.

Noaptea s-a lăsat peste parc, iar câteva stele curajoase
Privesc luminile ce-l leagă cu lanțuri de aur;
Lacul le poartă reflexia în fâșii frânte,
Ce par prea grele pentru a fi susținute de apa tremurătoare.

Maria stătea în colț, visând,
Într-o încăpere joasă și în penumbră,
În timp ce, în amurg, ferăstrăul urla
Înainte și înapoi.

Clădiri deasupra arborilor desfrunziți
Se înalță precum castelele dintr-un vis,

În timp ce, rând pe rând, luminile se aprind

Ochii tăi mă soarbă,
Iubirea-i face să strălucească,
Ochii tăi ce se apleacă
Atât de aproape de ai mei.

Strada întunecată era înăbușită de zăpadă,
Fulgii care cădeau îți făcuseră umerii albi,
Și când am găsit un adăpost de noapte
Strălucirea ei a căzut asupra noastră ca o lovitură.

Am parcurs același drum
Până la același prag;
Anii au lăsat trandafirii acolo,
Arzând ca și-n trecut.

Valuri de flăcări, ca aripi roșii și sălbatice,
Se înalță sumbre spre zorii ce pălesc.
Iată rugul funerar; Troia a murit —
Ea, ce strălucea atât de viu când am văzut-o prima oară,

„Patru vânturi care suflă prin cer,
Ai văzut fecioare sărace murind,
Spune-mi atunci ce să fac
Ca iubitul meu să fie sincer.”