Gerra Orivera - poeziile altor autori

Geamul meu este acoperit de brumă,
Lumea este un frig amar în noaptea asta,
Luna este crudă, iar vântul
Este ca o sabie cu două tăișuri care lovește.

Aceasta este ora ta, Suflete,
zborul tău liber în tăcere

Departe de cărți, departe de artă,

O privire, prinsă printr-un interstițiu,
A unei mulțimi de muncitori și șoferi într-un bar,
în jurul sobei,
târziu într-o noapte de iarnă -

Tăcut și uimit, chiar și când era un băiețel,
Îmi amintesc că îl auzeam pe predicator în fiecare duminică
punându-L pe Dumnezeu în
declarațiile sale,

Veniți, voi face continentul indisolubil;
Voi face cea mai splendidă rasă
peste care soarele a strălucit vreodată;
Voi crea ținuturi magnetice divine,

Cât de luminoasă părea camera!
Era ca și cum o rază de lumină venea din carte,
un copac luminos ale cărui ramuri se întindeau pe tavan.
Frunzele erau proaspete și verzi,

„Floarea e parfumată, trebuie culeasă!
Fructul se coace, trebuie savurat!
- Trăiește și bucură-te! trara! trara!”

Acum auzea următoarele cuvinte cântate cu tristețe:

„Viața e o umbră care zboară
Într-o noapte de întuneric și jale.”

Prin ușa spațioasă și deschisă
a hambarului liniștit de la țară,
O pășune luminată de soare,
cu vite și cai păscând;

Ține-o sus cu severitate! Vezi ce trimite înapoi!
(Cine este? Tu ești?)
În afara costumului frumos - în cenușă și murdărie,
Dinafara unui ochi sclipitor - nici o voce sonoră