Gerra Orivera - poeziile altor autori

Exista o țară unde nu trăiau violete.
Un călător a întrebat imediat: „De ce?”
Oamenii i-au spus:
„Odată, violetele acestui loc au vorbit așa:

I

Dumnezeule furtunos
Bătând pe cer

Oh, în ora când trebuie să dorm,
O voi face fără identitate,
Și nu-mi va păsa cum va cădea ploaia
Sau dacă zăpada îmi acoperă picioarele.

Pasărea locuiește în zori aspre,
Alunca urmărește aerul în tăcere,
Albina dansează printre clopotele ericii
Că-mi ascund frumoasa Doamnă.

Vino să mergi cu mine
numai tu ai binecuvântat suflet nemuritor.
Ne-a plăcut noaptea de iarnă
Rătăcind prin zăpadă fără martori.

Mâine nu va mai lumina din nou,
A ajuns la capăt de drum tristul călător;
I-am văzut ultima rază, ca-ntr-un tablou
Înclinat, soarelui rece, strălucitor.

Scuturați-vă, frunze; muriți, flori, muriți pe tăcute;
Nopți lungi și zile din ce în ce mai scurte;
Fiecare frunză-mi susură o binecuvântare,
Pâlpâind în copacul toamnei – o ultimă-alintare.

De la acest urlet de extraterestru,
se întinde secolul
un mistreț pocnit cu bâta
și mestecat nefript,

Din clipa aceasta, eu însumi va trebui
să despart lucrurile unul de altul,
pentru că, dacă totul se confundă cu totul,
dacă totul e tot

Frigul dintre astre,
frigul dintre popoare,
frigul bisectând cuplurile
– și între toate o rețea infinită de convenții,