Gerra Orivera - poeziile altor autori

Iubesc prea mult; sunt un râu
Fulguind de izvoare care caută marea,
Sunt un dătător prea generos,
Dragostea nu se va apleca să bea din mine.

Speranța a trecut și Pacea a trecut
Și n-au vrut să intre-n prag;
Tinerețea a trecut și Sănătatea a trecut,
Și Iubirea, ce le e soră și drag.

Vântul aruncă liliacurile,
Frunzele noi râd în soare,
Și petalele cad pe zidul livezii,
Dar pentru mine primăvara s-a terminat.

M-am întors în orașul zgomotos,
M-am întors acolo unde rămăseseră vechile mele iubiri,
Dar inima-mi era plină de strălucirea noii iubiri,
Iar ochii îmi râdeau, fără nicio teamă.

În interiorul micului Panteon
Am stat împreună în tăcere,
Lăsând mulțimea neliniștită o vreme,
Așa cum corăbiile își găsesc adăpost de la mare.

Rugăciunea mea, la care am primit răspuns, a ajuns la mine,
Și în tăcere, el a vorbit astfel:
„O, tu, care te-ai rugat să vin,

Luna e un jar carbonizat
Stingându-se în întuneric;
În munții ghemuiți
Coioții latră.

Aceasta este ora liniștită; teatrele
S-au adunat în mulțimile lor și, constant
Milioanele de lumini strălucesc pentru ca puțini să le vadă,
Jefuind cerul de stelele care ar trebui să fie ale ei.

Vânt și grindină și ploaie-n rafale,
Negură ce ziua o-nvelește,
Chin al sufletului și dureri corporale,
V-aș îndura cât încă pot.

Pădurea zânelor sclipea
Sub luna de fildeș,
Iar ierburile argintii tremurau
Pe-o melodie de zâne.