Gerra Orivera - poeziile altor autori

Dar unde mergem?
fără griji, fii fără griji
când se întunecă și când se face frig
fii fără griji

1

Tăceți cu mine, așa cum tac toate clopotele!
În urma terorii

Castel fermecat de nori în care plutim...
Cine știe dacă nu am călătorit deja
prin multe ceruri astfel, cu ochii sticloși?

Cine cunoaște o lume mai bună ar trebui să facă un pas înainte.
Singur, nu din curaj, nu ștergând această salivă,
această salivă purtată pe obraz
ca și cum ar fi la o încoronare, ca și cum ar fi răscumpărată, fie la comuniune

Războiul nu se mai declară,
ci doar continuă. Monstruosul
a devenit cotidian. Eroul
stă departe de luptă. Cei slabi

Pășesc în afara
mea, din ochii mei,
mâini, gură, în afara
mea, pășesc, un mănunchi

Acum călătoria se termină,
vântul își pierde curajul.
Îți cade în mâini,
o casă șubredă din cărți de joc.

Un om învățat a venit odată la mine.
Mi-a spus: „Știu calea, vino.”
Și m-am bucurat enorm de asta.
Împreună ne-am grăbit.

Un om se temea că ar putea găsi un asasin;
Altul că ar putea găsi o victimă.
Unul era mai înțelept decât celălalt.

Dumnezeu mânios
Bătea un om;
L-a încătușat zgomotos
Cu lovituri asurzitoare