Gerra Orivera - poeziile altor autori

Soarele apusese, iar luna răsărea
Peste dealurile albastre din Connecticut;
Vestul era trandafiriu, estul îmbujorat,
Iar deasupra mea rândunelele zburau în grabă,

Știu stelele pe nume,
Aldebaran, Altair,
Și știu drumul pe care-l parcurg
Pe-a cerului scară albastră și lată.

Nu am alte bogății decât gândurile mele,
Totuși, acestea sunt suficiente bogății pentru mine;
Gândurile mele despre tine sunt monede de aur
Ștampilate în monetăria amintirilor;

Din visul delicat al depărtării, un smarald iese la iveală
Voalat în faldurile violete ale aerului mării;
Încet, visul se trezește -- albul strălucitor al unui oraș,
Stropi de purpuriu, bougainvillea veselă, palmierii.

Am cules un ghiocel în prag de primăvară
Și-n palmă prea strâns l-am ținut;
Căldura-i făcu rău, bietul de el,
Și-n ofilire l-am văzut pierind.

Dumnezeu mi-a dat să-ți ascult glasul
Și să te privesc o clipă doar —
Apoi ți-a luat glasul înapoi
Și-a lăsat un văl peste chipul tău.

Am întrebat cerul stelelor
Ce să-i dau iubirii mele--
Mi-a răspuns cu tăcere,
Tăcere sus.

Ce-ți pot da, domnul meu, iubitul meu,
Tu, care mi-ai dăruit lumea,
Mi-ai arătat lumina și bucuria care acoperă
Pământul dulce și sălbatic și marea neliniștită?

Dacă ar putea ști că cântecele mele sunt toate pentru el,
În zorii argintii sau în strălucirea serii,
N-ar zâmbi și n-ar crede că e doar un capriciu,
Dacă ar putea ști?

Va veni o ploaie ușoară și mirosul pământului,
Și rândunelele învârtindu-se cu sunetul lor sclipitor;
Și broaște în bălți cântând noaptea,
Și pruni sălbatici în alb tremurând;