Gerra Orivera - poeziile altor autori

Aducere aminte pentru un om mare este aceasta.
Vânzătorii de ziare aruncă monede.
Și pe discul de cupru este chipul bărbatului.
Iubit mort de băieți, ce ceri acum?

Ochii tăi și valea sunt amintiri.
Ochii tăi sunt foc și valea este un vas.
Aici răsăritul lunii s-a strecurat peste linia pădurii.
Aici am întors ceștile de cafea cu susul în jos.

Antreprenori de pompe funebre, șoferi de dric, gropari,
Vă vorbesc ca unul care nu se teme de treburile voastre.

Cărați praf până departe,

[L-au ridicat din iarbă, unde zăcuse două zile în ploaie cu o bucată de șrapnel în plămâni.]
Veniți la mine doar cu jucării acum...
O imagine cu o femeie cântăreață cu ochi albaștri
Stând lângă un gard de nalbe, maci și floarea-soarelui...

Zguduite,
Florile de liliac,
Și sfărâmate,
Atomi de violet.

Roșu îmi curge din bărbie, unde am mâncat.
Nu tot sângele, nici pe departe, mi-a fost șters de pe gură.
Cheaguri de sânge roșu îmi împrăștie părul
Și tigrul, bivolul, știu cum.

Mirosul de fân proaspăt cosit și vântul de câmpie au făcut-o
o femeie ale cărei coaste aveau puterea dealurilor în
ele ei, mâinile ei erau puternice pentru muncă și exista
pasiune pentru viață în pântecele ei.

Ai rostit răspunsul.
Un copil caută uneori departe
În praful roșu
Pe o frunză de trandafir închis

Iubește macii roșii ca sângele ca o grădină în care să se plimbe.
Într-o rochie albă lejeră, ea merge
și un copil nou trage de frânghii în corpul ei.

Mașina-bufniță zăngănește, hărțuită de ecoul
Din clădire și pavajul zdrențuit.
Farul batjocorește ceața,
Și își fixează razele galbene în ploaia rece și lentă;