Gerra Orivera - poeziile altor autori

Uite, cântă ciocârlia!

Pură ca entelehia
din sămânță și din muguri,

Limba nu e vorba ce o faci.
Singura limbă, limba ta deplină,
stăpână peste taine și lumină,
e-aceea-n care știi să taci.

Ușor nu e nici cântecul. Zi
și noapte - nimic nu-i ușor pe pământ:
căci roua e sudoarea privighetorilor
ce s-au ostenit toată noaptea cântând.

Trăim subt greul văzduhului
ca pe-un fund adânc de mare.
Nici o suferința nu-i asa de mare
să nu se preschimbe în cântare.

Treceau mașini și iuți gabriolete
pe firele auzului diurn
iar clipele se derulau încete
ducând cu ele-un coif, o spadă și un turn.

Mațele luminii ducând cu viteză
cu vântele-nghițite.
Sperietură de soare. Cai cu copitele-n sus
nechează alergând în oglinzile

Bucuria izbânzii a crescut în noi, ca arcul zării,
ca jurământul dat
Comunismului,
ca spațiul dens din fața mării.

1. Ploi vin în fulgere ce licăie-n lumină
Ploi cad, și totuși nu-i nimeni de vină
Ploi curg, ploi curg, ploi curg !
Ploi vin zgribulind în amurg.

Îți mulțumesc pentru această primăvară
în care glasurile noastre fac să fluture copacii
și pentru gândurile mele care s-au cristalizat
asemenea quarțului. Adevărul îmi surâde din fiecare amintire,

O, e amiază și zidul urcă supus
lângă schela subțire ca un strigăt în sus.
Câte-o minută de fiecare volută și unghi,
mistria se odihnește, lângă genunchi.