Gunga Din - Rudyard Kipling

Poți vorbi de gin și bere
Când ești cazat în siguranță aici,
Și ești trimis la instrucție și la Aldershot;
Dar când vine vorba de măcel,
Îți vei face treaba bând apă,
Și vei linge cizmele celui ce o deține.
Ei bine, în climatul însorit al Indiei,
Unde îmi petreceam timpul
Slujind-o pe Majestatea Sa Regina,
Dintre toți cei cu fețe negre,
Cel mai de soi om pe care l-am cunoscut
A fost *bhisti*-ul regimentului nostru, Gunga Din.
Era: „Din! Din! Din!
Șchioapătătură de om, roșu ca praful de cărămidă, Gunga Din!
Hei! Alunecosule!
Apă, adu-o! *Panee lao*! [Adu apă iute.]
Idol bătrân cu nas turtit, Gunga Din.”

Uniforma pe care o purta
Nu prea arăta a mare lucru în față,
Și nici pe jumătate atât în spate,
Căci o bucată de cârpă răsucită
Și un burduf de piele de capră
Erau tot echipamentul de campie pe care-l găsea.
Când trenul cu trupe, încins, stătea
Pe o linie secundară toată ziua,
Unde căldura îți făcea sprâncenele să se zbârlească,
Strigam „Harry By!” [Echivalentul soldatului pentru „O, frate”]
Până când gâturile ni se uscau ca cărămida,
Apoi îl loveam pentru că nu ne putea servi pe toți.
Era: „Din! Din! Din!
Păgânule, unde naiba ai fost?
Mișcă-te cu *juldee* [Grăbește-te.]
Ori te lovesc (*marrow*) chiar acum
Dacă nu-mi umpli casca, Gunga Din!”

Șchiopăta și mergea mai departe
Până când cea mai lungă zi lua sfârșit; Și nu părea să știe ce-i frica, nici un pic.
Când atacam, sau ne rupeam rândurile, sau loveam,
Puteai să bagi mâna-n foc și să jurii pe ce-ai mai sfânt,
Că el ne aștepta la vreo cincizeci de pași, în spate și la dreapta.
Cu burduful de apă în spinare,
Ținea pasul cu noi în atac,
Și ne veghea până când sunau goarnele retragerea;
Și, în ciuda pielii lui negricioase,
Era un om de o noblețe curată, fără pată,
Când ieșea să îngrijească răniții sub focul inamic!
Se auzea: „Din! Din! Din!”
În timp ce gloanțele ridicau nori de praf de pe iarbă.
Când se terminau cartușele,
Puteai auzi strigătele celor din prima linie:
„Hei! Catârii cu muniție și Gunga Din!”
Nu voi uita nicicând acea noapte
Când am rămas în urma luptei,
Cu un glonț acolo unde trebuia să fie catarama centurii.
Mă sufocam de o sete cumplită,
Iar cel dintâi care m-a zărit
A fost bunul nostru Gunga Din, mereu rânjind și mormăind.
Mi-a ridicat capul,
Mi-a astupat rana care sângera
Și mi-a dat o jumătate de halbă cu apă verzuie:
Era plină de gângănii și mirosea greu,
Dar dintre toate băuturile pe care le-am băut,
Pentru cea de la Gunga Din sunt cel mai recunoscător.
Se striga: „Din! Din! Din!
Iată un nenorocit cu un glonț în splină;
Mușcă pământul de durere
Și se zbate din toate puterile:
Pentru numele lui Dumnezeu, adu apa, Gunga Din!”

M-a dus pe brațe
Până la o targă,
Dar un glonț a venit și l-a străpuns pe bietul om.
M-a așezat în siguranță acolo,
Și chiar înainte să moară,
„Sper că ți-a plăcut băutura”, a spus Gunga Din.
Așa că îl voi întâlni mai târziu
Acolo unde s-a dus el –
Unde e mereu instrucție dublă și nicio cantină;
Va sta ghemuit pe cărbuni
Dând de băut bietelor suflete osândite,
Și voi primi o gură de apă în iad de la Gunga Din!
Da, Din! Din! Din!
Gunga Din, cu pielea tăbăcită ca a lui Lazăr!
Deși te-am lovit și te-am biciuit,
Pe Dumnezeul cel viu care te-a creat,
Ești un om mai bun decât mine, Gunga Din!

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Rudyard Kipling