Îl știi în post. Asculți în întuneric
cum sună pașii, rar, pe lespezi reci,
și din neliniști, trupul ți-l desfereci,
prin iarba-naltă-a somnului, lin, treci.
Ostaș modest, în haina lui albastră,
urmând mișcarea-nceată-a unui ceas,
când merge-nconjurat de noaptea vastă,
orașul cântă-ncet, și fără teamă-n glas,
și nevăzut, în umbră, cresc drapele
care se-apleacă-n fața lui și suie iar,
până la cer.
Pe străzile tăcute, stă sub stele,
cum șade la hotar un grănicer.
Distribuie: