Gerra Orivera - poeziile altor autori

Raid în interiorul pietrelor, în structurile fixe.
Mă rog pentru plictiseală, pentru spleen,
pentru mișcarea atât de înceată încât orașul
să aibă-n el solemnitatea de lemn a unei table de șah,

În lupta asta
Ce n-am început-o eu
Nu știu cum voi sfârși
Rămâne doar speranța

Ar fi fost un păcat și-o rușine să zbor
Ar fi fost o trădare
să devin dintr-o dată ușor
Greul pământului

Așa cum față de mișcarea stâncilor
mișcarea arborilor pare iute ca rază
Așa cum față de mișcarea petalelor florii
mișcarea omului pare iute ca rază,

Rătăcitor mă plimb printre morminte,
Bizare cruci purtate de atei
Ce râd și plâng, adesea fără minte,
E timpul lor, vremelnic, fără zei

Sunt învinovățit de darul cuvintelor
și vânăt de real
Nevasta mea m-a dat afară
din pricina păcatului

Străpungeri albe, zidul meu coboară
Și-nmugurirea calcă peste străjerii reci
I-a norilor chemare, și este prima oară
Când frunza ce mă strânge, îmi spune: poți să pleci !

În cădere părem că stăm ;
în urcare numai, ne pierdem firea
cum bunăoară în primăvară
iarba și-ar pierde dreptul de a fi

Uneori sunt atât de singur
de parcă aș da înapoi
sânilor mamei
laptele supt din ei.

Mirosea a mort de pe altă planetă.
Pe șirile spinărilor de cai
încolțea iarba și o egretă.
Mirosea a mort de pe altă planetă.