Gerra Orivera - poeziile altor autori

Cu fruntea aplecată și învinsă
omul descopere cuvânt
de mângâiere-n țărână: "o pământ, pământ!"
Pământ, tu stea mereu atinsă!

Îngropat în spice un fecior de sat se-ntrece-n sănătate
cu macii câmpului,
cu paserile verii.
ÎI văd din spate:

Uite, cântă ciocârlia!

Pură ca entelehia
din sămânță și din muguri,

Limba nu e vorba ce o faci.
Singura limbă, limba ta deplină,
stăpână peste taine și lumină,
e-aceea-n care știi să taci.

Ușor nu e nici cântecul. Zi
și noapte - nimic nu-i ușor pe pământ:
căci roua e sudoarea privighetorilor
ce s-au ostenit toată noaptea cântând.

Trăim subt greul văzduhului
ca pe-un fund adânc de mare.
Nici o suferința nu-i asa de mare
să nu se preschimbe în cântare.

Treceau mașini și iuți gabriolete
pe firele auzului diurn
iar clipele se derulau încete
ducând cu ele-un coif, o spadă și un turn.

Mațele luminii ducând cu viteză
cu vântele-nghițite.
Sperietură de soare. Cai cu copitele-n sus
nechează alergând în oglinzile

Bucuria izbânzii a crescut în noi, ca arcul zării,
ca jurământul dat
Comunismului,
ca spațiul dens din fața mării.

1. Ploi vin în fulgere ce licăie-n lumină
Ploi cad, și totuși nu-i nimeni de vină
Ploi curg, ploi curg, ploi curg !
Ploi vin zgribulind în amurg.