Ritmuri pentru bucurie - Nichita Stănescu

Bucuria izbânzii a crescut în noi, ca arcul zării,
ca jurământul dat
Comunismului,
ca spațiul dens din fața mării.
În noaptea asta, somnul s-a desprins de pe punți
fără sunet, căzând peste lespezi.
O, de-al putea, munților-nalți,
mărilor mări,
spune-o-aș,
ca pe un chiot de călușari,
ca pe-o strigătură din
Ouaș. cerule, oierule,
aburinde cerule! Stea iscând din gândul nostru
ți-am trimis să-ți afle rostul. Grinzile tăcerii tale
să mi le răstoarne-n poale,
să ți le prăvale-n mare. Jocul tău de jar și fum
mai aproape ni-l făcum,
clătinatele oglinzi
între gene să ne-ntinzi. Rotitoarele pământuri
răzimate-n patru vânturi,
învelite-n ceruri multe
le-nvățarăm să-ne-asculte,
că ne-ai stat atâta vreme
dincolo de ochi și gene,
cu miratele poeme.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.