Gerra Orivera - poeziile altor autori

Invidie plăcută, față de bătrâni,
mirare că au ajuns în viață,
că au avut puterea în mâini și
în pielea zdrențuită de pe față.

O, și voiam să spun totul, tuturor.
Nu lăsăm nici o umbră nedestăinuită.
Verdele, de-ar fi trecut pe lângă firul
ierburilor,

Împing cu mâna la o parte
acest aer străin și trec,
și-această inimă străină, din mine,
o las drept plată între monezi și trec.

Ea se arată ca un îngheț mișcător al durerii.
Un sus spre sus încolăcit, rupând în tăcere dantura serii.
De după negru, deschide absențe absorbitoare tăiate în cruce,
de-o gură cu fildeși, și vorbitoare.

Mișcăm eu deci, lucios, din umeri,
dar și mai și mișcă fantoma.
Eu mă-nclinam, ea mult mai amplu, dinspre
Cartagina, spre

Din ceea ce știm noi că este și cade,
- într-adevăr cade
fără să cadă în totalitatea sa.
Rămâne pasărea.

Era o muzică presată
curgând pe jos, pe lângă glezne.
Era o indiferență vastă
de care-mi rezemam inima.

Nu s-a arătat nici o cometă la nașterea lui, nici despre
Judecata de
Apoi nu s-a pomenit nici un cuvânt,
deși vechii orânduiri îi suna ziua din urmă și mările băteau,

Numai creierul meu este din
Nord, trupul meu
este totului tot din
Sud, numai arcul ideilor îl

Mă uit în urmă, asupra vârstelor mele,
asupra trupurilor ce le-am înșirat
în sus,
ca pe un stâlp ce sprijină