Gerra Orivera - poeziile altor autori
- Vechi cântec soldățesc - Nichita Stănescu
M-apasă luna peste față,
peste piept, peste memorie,
cu greutăți de platină, până când
scap din mână steagul de glorie.
- Un presentiment - Nichita Stănescu
Nu ninge când e foarte frig,
Nu plouă când e foarte cald,
Nu vin cuvintele când te naști,
Nu vine Anul Nou când mori,
- Un om de cal (VII) - Nichita Stănescu
-Cine sunteți voi,
tu calule și tu călărețule?
-Habar n-am cine sunt,
am răspuns.
- Un om de cal (VI) - Nichita Stănescu
Între zero și unu
există mai mic și mai mare; -
lungul există și scurtul,
timpul există și calul meu
- Un om de cal (V) - Nichita Stănescu
Nu există doi
Calul și cu mine suntem un punct.
Nu există trei
Drumul și calul și eu
- Un om de cal (IV) - Nichita Stănescu
Numai între ceea ce nu este
și între ceea ce nu este,
inima mea este mare,
și trupul meu este mai mare
- Un om de cal (III) - Nichita Stănescu
Unu este un punct
oricât ar crește
oricât s-ar îndoi și s-ar întrei
- Un om de cal (II) - Nichita Stănescu
ce vis deșert numărătoarea!
Râul de sori, cât un punct este
aidoma punctului cât un punct.
I-ha, i-ha, nechează calul meu
- Un om de cal (I) - Nichita Stănescu
"...Iute spre ziduri urcă fatalul cal,
îndesat cu oșteni..."
P.Vergilius Maro - Eneida
- Tuș (2) - Nichita Stănescu
M-a întrerupt cu trivialitatea lui fără de preț.
Un șarpe lung, spăimântător.
Am vrut atunci să am aripi
am vrut atunci să pot să zbor.
Distribuie aceste poezii: