Gerra Orivera - poeziile altor autori

Dacă și tu ai venit să te naști
te izgonesc
pentru că mama mea tocmai țipa
născându-mă. Tatăl meu tocmai și-a luat cămașa

De-ar voi să mai renască,
dați-i criptele, să pască, brună stafie și cobe
s-o strivim, izbind în tobe.
De prin smârcuri negre, iat-o, stafia,

Invidios pentru cuvintele de dragoste
pe care știi să le spui,
pentru dunga primăverii
mai arcuită-n ochii tăi căprui,

Pe strada asta au lucrat oameni.
O știu după mirosul prietenos
de asfalt, după lătrăturile mirate
ale crinilor.

După ce am ascultat-o pe cântăreață,
m-am rupt de mine însumi
și mi-am pus tâmpla
pe umărul timid, de femeie,

Scoate-mi pielea de pe mine poate vrei o amforă, poate vrei să bei dulbine
Doamnă
Verde
Camfora.

Cu o nepăsare, cu o absență
mi-ai rupe privirile, și ele -
un ochi verzui de apă, un ochi fugitiv
de oglindă -

- Un-te duci soldat ?
- Mă duc la-mpărat !
- Un-te duci tu sfeclă ?
- La 3 și 14!

Dulci două, dublă
Nemesis,
mortală în brumă și rouă boreală,
neboreală clatină sus

- Eu, zise Iovis, încă mă mai sperii
- de crima împotriva gândacului negru.
Mă scârbisem de dânsul și-l pândeam
cu sandaua. Alerga în zig-zag