Gerra Orivera - poeziile altor autori

Mergeam prin zăpadă înfrigurat
când deodată am auzit-o strigându-mă dinapoia mea:
"Ia-mă cu tine, ia-mă cu tine, ea m-a rugat,
cele două picioare din spate

El arata cu degetul,
dar noi nu stiam ce arata;-
sa ne fi vorbit sa ne fi cantat
am fi stiut poate.

Am zis:
Bineînțeles că noi,
adică oamenii,
noi

A fi este o credintă,
un fel coerent de a suporta
cuvîntul si scrierea literei A
Condamnati la moarte prin nastere,

Se liniștiseră copacii și zâmbeau
și surâdeau spre mine,
iar eu știam: în curând
ei or să moară.

Pe cine trebuie să pedepsesc eu prin moartea mea?
Pe ce violet trebuie să-l văduvesc de vânăt?
Bucuria mea de a fi
a cărui ochi lacrimă este?

Cerul scintilând de stele
se adumbrea de un singur cuvânt, –
prin nervul unui singur verb
e timpul doar un animal,

Cu spăimântătoare viteză am trecut prin tunelul oranj,
cu spăimântătoare viteză,
când m-am trezit eram chiar pe câmp,
căzut de pe cal,

primul poem dedicat dorei


Mă uitam absent la nu știu ce.

Se sărutau cu glasurile, poate,
și au pornit mai departe, tot mai departe
dar s-au atins cu spinările către orizonturi,
cu spinările de stelele coborâte