Gerra Orivera - poeziile altor autori

Femeia
Ceva ce nu va filosofa vreodată,
Dumnezeu a creat prin ea
Întreaga lume - cu păcat și mântuire,

Toți cei din curte, deodată,
neliniștiți, am simțit prezența aripii
Acest lucru s-a întâmplat într-o luni
după amiază,

Treceam des
Și prin grădină
Florile mă linișteau
Și pașii mei călcau

Acum la urmă, terfeliți, vărsăm copacii
mistuiți cu greu în substantive. Burți de cuvinte se
târăsc pe limbile umflate, maladive.
Vomită prin vocale sensul strict, mâncat

Fericit,
după o zi de muncă,
seară,
te caut pretutindeni,

Trecea foarte repede râul, deși
numai el era de față, tot timpul.
Fiind de față el trecea
cu față cu tot, astfel

O emoție plutea peste plajă, peste mine.
Colora,
decoloră -cu cinci feluri de lumine

Gladiatori, cu limba smulsă comunicăm numai prin săbii,
prin sângele uscat pe pâinea neciugulită nici de vrăbii.

E litera-nsemnată-n noi, cu fierul,

Stadion gol, bănci strâmbe de acră lumină, învelite-n ploaie.
Un fotbalist pare viu, stând întins pe alee
Dintr-o mânecă a tricoului,
un șir de melci alunecă-n iarba cenușie.

Iau mielul și îi frâng șira spinării,
ochii-i scot cu degetul cel gros
îi rup copita și mirosul nării,
ficatul și rinichiul unsuros