Gerra Orivera - poeziile altor autori

Te-aș alunga și te-aș disprețui
de n-ai fi eu, de n-ai fi însumi.
Te-aș plânge argintiu și gri
cu plânsu-mi.

Ca o veste grabnică s-a spart geamul
prin care privirea mea trecea –
cu ochii goi văzînd un cerb, văzînd elanul
vederea mi se-nsîngera.

Vaselica din Socoli
Suferă de șapte boli;
una-n suflet, trei în ea;
și-alte trei la bidinea,

Nesiguranța provine de acolo,
din faptul că dormim pe un glob rotitor.
Pe ceva fix și plan
ar fi cu totul și cu totul altceva.

Rază lungă, nenorocoasă
care nu a apucat să izbească o sprânceană,
lumină mirosind a singurătate
nevăzută și mai neagră decât întunericul.

Ea își puse mana ei cea dalba de copila
Pe umerele meu cel negru și păros,
Ea mirosise întocmai cum e floarea de zambila,
Eu stam paralizat și fioros,

Suavă veneai prin iarnă
cu sacoșa de cartofi
cu de mâncare
pentru o gură generală.

E bine, vă zic, să aveți de prieten un nebun
care să nu spună, care să tacă
care să alerge pentru tine când ninge și plouă
când iepurele ne apare a fi o vacă.

Cum merg prin acest oraș locuit numai de tine,
sus pe dărâmătura zidului cu iarbă plouată,
un cal mi se-arată păscând lumine,
inima păscându-mi, un cal se arată.

De celălalt fel de lumină sunt orb
și nedeschis sunt.
V-aș lăsa să treceți
dar am o profundă surzenie