Gerra Orivera - poeziile altor autori

Monștrii dansatori cu profil de fulger căzut,
cu inima pulsând numai strânsă cu pumnul,
mi-au fugit din basoreliefurile de pe scut,
iar pe monezi nu mi-a mai stat nici unul

Înainte, galerii de aer
cu șobolanii rozând,
aripi de îngeri dormind
cu sternul înfipt în pământ

Patru sori de abur alb se desfăceau pe cerul
nopții, brațele mi-erau atrase către ei.
Tu stăteai pe-unbulgăr mare de zăpadă verde,
pletele ți-erau atrase către ei.

M.i-amintesc cu uimire și-acum de timpul în
care aveam o gândire învălmășită, de fum,
în care-amintirile și dorințele și iubirile se frângeau,

ordador, trăiește-mi raza
oasele negre, carnea violetă,
fi-mi aripa de praf și piază
de tot secretă.

Mâna-și lasă deci fantoma ei în obiectele pe care le atinge
Nu rămân la fel, nici 2 nici 3 dacă
plouă lent sau dacă ninge.

Mănânc libelule pentru că sunt verzi
și au ochii negri,
pentru că au două rânduri de aripi
transparente

Prea repede se schimbă ceea ce numim
stări de spirit,
e ca și cum același mim
într-o cazarmă ar adormi mereu

I

N-am cer. Ce e mai departe de mine sunt eu,
negrul și înlăuntrul. Cerul meu este de carne neagră.

Casă locuită, aidoma unui corn de taur
dacă pământul ar avea împuternicirea să fie taur.
Apoi, lăsarea de seară
peste ființele mișcătoare ale câmpului.