Gerra Orivera - poeziile altor autori

M-am cățărat până sus la vilă,
Sici tocmai venise ud leoarcă prietenul meu.
De jos din lac venise
Din bazinul lacului.

Raza acestei păsări zburânde, -
ochiul, mi l-a îmbolnăvit de zbor.
Puținele de tot secunde
mă vor să fiu orb și să mor.

Toamna udă lin copacii mei,
Copaci ai căror frunze cad.
Copaci ai căror umeri grei ,
Se-ntind pe ape, cad.

Cuvintele
Nu-și mai au rostul
Atunci când plouă
În suflet

Mi-aduc aminte:
pe iederă murea ultimul rest de ploaie
Pe cer, deodată, norii albi
mi-au arătat cu lună-n mijloc

Era o sferă de marmură brună, din care, la ora plecării, se nălucea
Pierrot ondulat, vestind spirale și arcuri de mădulare, muzical,
peste timpul din noi scrijelat.
Ding-ding lângă soarele aprig, ding-dong lângă soarele-ncet,

Până când nu mă părăsește zeul
care stă tolănit în mine
nu pot să ies din cort, iubito
iar cohorta doarme și miroase

Locul sentimentelor, vai,
este-n urechi
Locul sentimentelor, vai,
este-n ochi

Pentru că-mi imaginez aceasta el mi-a spus:
lege înseamnă a avea două mâini
două mâini cu câte cinci degete fiecare,
lege înseamnă a avea două picioare

Eu cred că pământul e plat
asemeni unei scânduri groase,
că rădăcinile arborilor îl străbat
atârnând de ele-n gol, cranii și oase